Biserica Hallgrímskirkja este cel mai important punct de reper din Reykjavik, capitala statului Islanda, fiind situată din centrul orașului (Bulevardul Skólavörðuholti, nr. 121). Deoarece poate fi văzut de aproape oriunde în Reykjavik, este un reper de orientare ușoară într-o plimbare prin capitala islandeză. Este o biserică parohială aparținând cultului luteran, fiind cea mai mare din țară, interiorul său având 1676 metri pătrați. Monumentul național este la fel de uimitor în interior, așa cum este și în exterior. A fost construit ca un tribut adus poetului islandez, Hallgrimur Petursson Pétursson (1614–1674), autor al Imnurilor Patimilor. A fost nevoie de 41 de ani pentru a construi biserica: construcția a început în 1945 și s-a încheiat în 1986, dar turnul de referință a fost finalizat cu mult înainte ca întreaga biserică să fie terminată. Cripta de sub cor a fost sfințită în 1948, turnul și aripile au fost finalizate în 1974, iar naosul a fost sfințit în 1986. La momentul construcției, clădirea a fost criticată ca fiind prea de modă veche și ca un amestec de diferite stiluri arhitecturale. Inițial, biserica a fost cu o înălțime mai mică, dar liderii Bisericii luterane a Islandei au comandat o turlă mai înaltă, astfel încât să eclipseze Landakotskirkja (Biserica lui Landekot), care era catedrala Bisericii Catolice din Islanda. Proiectul bisericii aparține arhitectului islandez de stat Guðjón Samúelsson și a fost comandat în 1937. Se spune că el a proiectat această biserică încât să semene cu stâncile capcane, munții și ghețarii din peisajul Islandei, în special formațiunile sale colonare de bazalt (precum cele de la Svartifoss). Din punct de vedere arhitectural, Hallgrímskirkja este alcătuită din trei părți: turnul cu aripile laterale distinct curbate care găzduiește facilități de serviciu, o navă în arhitectură tradițională și un sanctuar la celălalt capăt al naosului, a cărui formă cilindrică a fost descrisă ca evocând căștile de război vikinge. Inconfundabilă prin turla și aripile laterale curbate distinctive, a fost descrisă ca fiind un simbol important pentru identitatea națională a Islandei de la finalizarea sa în anii 1980. Biserica găzduiește o orgă mare confecționată de meșterul german Johannes Klais din Bonn și a fost inaugurată în decembrie 1992. Orga are actiune electronică; tuburile fiind îndepărtate de cele patru manuale și pedală. Ea are 102 de grade, 72 opriri cu 5275 de țevi și este înaltă de 15 metri. Se zice că această orgă este gigantică cântărind 25 de tone, ea scoțând 25 tonuri lungi și 28 tonuri scurte. Cu ajutorul unui jeton cumpărat de la un magazin de cadouri, învecinat, se poate lua un lift care urcă până la cota 74,5 metri, de unde se poate admira imaginea măreață și multicoloră a capitalei islandeze. La intrarea în naos se află statuia lui Isus primind Duhul Sfânt, după botezarea în râul Iordan, statuie ce a fost donată de către Einar Jonsson în anul 1948.În fața bisericii tronează statuia exploratorului Leif Erikson (c.970 – c.1020), opera lui Alexander Stirling Calder, ridicată anterioar construcției acesteia. Statuia a fost un cadou din partea Statelor Unite ale Amerciii, în onoarea Festivalului Althing Millennial din 1930, care comemora aniversarea a 1000 de ani de la convocarea parlamentului Islandei, la Pingvellir în anul 930 d.Hr.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/06/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-52.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri