Biserica Învierii lui Hristos este una din marile biserici ortodoxe din Rusia, orașul Sankt Petersburg. Biserica mai este cunoscuta si cu numele de Catedrala Invierii lui Hristos - numele ei oficial. Ridicarea maretei biserici a inceput in anul 1883, sub tarul Alexandru III, ca un omagiu adus in amintirea tatalui sau. Lucrarile au mers lent, fiind terminate abia in anul 1907, in timpul domniei lui Nicolae II. Finantarile au fost asigurate de familia regala, alaturi de multe donatii private ale localnicilor si nu numai. Biserica este situata intr-un loc deschis, ocupand unul din malurile canalului Griboedov, care strabate orasul Sankt Petersburg. În acest loc în data de 13 martie 1881 a fost asasinat țarul Alexandru al II-lea al Rusiei. În timp ce trasura tarului trecea pe marginea canalului, o grenada aruncata de un agresor a explodat. Tarul, speriat, dar nu ranit, a iesit din trasura si a inceput sa se certe cu presupusul agresor. Un alt conspirator a profitat de moment pentru a activa un alt sistem exploziv, lucru ce a dus la moartea presupusului agresor dar si la ranirea grava a tarului. Tarul, sangerand din abundenta, a fost dus mai apoi la Palatul de iarna, unde, cateva ore mai tarziu, a murit. Un mormant temporar a fost ridicat in acel loc al atacului in timp ce proiectul ce avea in vedere ridicarea unui monument memorial permanent era inca in lucru. A fost luata decizia ca locul in care a avut loc neplacutul eveniment sa fie inchis intre peretii unei biserici. Acea portiune a malului a fost extinsa si in interiorul canalului, in asa fel incat sa permita viitoarei biserici sa isi atinga scopul ridicarii - incadrarea si adapostirea mormantului tarului. In exteriorul bisericii s-a amenajat un loc special pentru a aduce aminte de atentat. In interiorul bisericii, chiar pe locul in care a fost omorat tarul, a fost construit un cosciug impresionant, captusit cu topaz si alte pietre pretioase si semipretioase. Se poate observa contrastul foarte puternic dintre bogatia si stralucirea cosciugului si simplitatea si rigiditatea placilor de piatra pe care s-a varsat sangele tarului, in momentul atentatului - acestea sunt expuse chiar pe podeaua din fata cosciugului. Din punct de vedere arhitectural, catedrala difera de celelalte cladiri din orasul Sankt Petersburg. Arhitectura orasului este, in cea mai mare parte, de factura baroca si neoclasica. Biserica sangelui varsat se ancoreaza in stilul medieval rus, in spiritul arhitecturii romantice nationale. Biserica Invierii lui Hristos prezinta o suprafata de mazaic de mai mult de 7500 metri patrati - conform celor spuse de restauratori - fiind biserica cu cea mai mare suprafata de mozaic din lume. Interiorul a fost proiectat de unii dintre cei mai mari arhitecti rusi ai vremii - printre ei se numara si Viktor Vasnetsov, Mikhail Nesterov si Mikhail Vrubel - insa cel care a condus intreaga echipa este maestrul arhitect Alfred Alexandrovich Parland. Poate deloc surprinzator, biserica a depasit lejer suma alocata initial, care era de 3.6 milioane de ruble, ajungand in cele din urma la suma de peste 4.6 milioane de ruble. Peretii interiori si cupolele sunt asternute in intregime cu mozaicuri - cea mai mare suprafata a lor este acoperita cu scene biblice sau cu personaje ale vieții creștine - delimitate foarte atent de mici borduri ce contureaza fiecare scena si personaj in sine. In timpul revoluției biserica a suferit mari daune. Guvernul sovietic a inchis biserica in anul 1930. In timpul celui de al doilea Razboi Mondial, biserica a fost folosita drept spatiu pentru depozitarea legumelor. Dupa razboi, biserica a ajuns sa fie folosita drept spatiu de recuzita pentru teatrul de opereta din apropiere. In luna iulie a anului 1970, grija bisericii a ajuns sa fie pusa in seama Catedralei Sfântul Isaac, devenind un muzeu foarte profitabil. Biserica Invierii lui Hristos din Sankt Petersburg a fost redeschisa in luna august a anului 1997, dupa o perioada de 27 de ani de renovari si restaurari. Biserica nu a fost resfintita si in ea nu se tin slujbe. In momentul actual, aceasta functioneaza pe post de muzeu. Nici chiar inainte de razboi biserica nu a functionat drept un locas de cult public. Fiind inchinata exclusiv memoriei tarului asasinat, in aceasta se realizau doar ceremoniile funerare. Astazi biserica constituie unul dintre punctele turistice cele mai de seama ale orasului Sankt Petersburg. În trei rânduri, biserica era gata să fie demolată:
- anul 1931 - Puterea sovietică spunea că biserica nu reprezintă valoare istorică și arhitecturală, dar palnul a fost amânat.
- anul 1938 – Începerea celui de-al doilea război a împiedicat demolarea catedralei.
- anul 1956 - De data aceasta, catedrala a fost protejată de istorici, arhitecți și cetățenii din Petersburg.
Ca titlu de curiozitate, în anul 1961, pe timpul restaurării cupolei, s-a descoperit o bombă nexplodată. Era un proiectil calibru 240 milimetri, cîntărind 150 kilograme, ce stat acolo neobservat de nimeni de ani de zile. Înălțimile celor două cele mai înalte cupole ale bisericii au legătură cu moartea țarului Alexandru al II-lea:
- Înălțimea cupolei principale este de 81 de metri și reprezintă anul morții lui Alexandru al II-lea, 1881.
- A doua cupolă are o înălțime de 63 de metri și reprezintă vârsta lui Alexandru al II-lea la moartea sa.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/07/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-54.html
ÎȚI MULȚUMESC
-->
Răspunsuri