Biserica „Lumina Vieții” se găsește la capătul drumului Seol Gok pe latura sudică a muntelui Bori, în satul Gapyong, la 30 km de Seul, Coreea de Sud. Această clădire este construită într-o localitate de misionari pensionari, ea fiind construită din inițiativa comunității protestante și prezbiteriene Nam Seoul Grace Church. Edificiul asigură desfășurarea slujbelor duminicale, dar este și un loc de contemplare și rugăciune deschis în fiecare zi a săptămânii. Centrul bisericesc poate găzdui o sută de persoane cu cazare și masă. Ideea construcției bisericii s-a născut la începutul anului 2008 prin donarea către biserica Pastor Hong Jung-Gil a unei cantități mari de lemn de cedru roșu siberian de către un antreprenor care lucrează în Coreea de Sud și Rusia. Pentru a reduce cât mai mult impactul unei clădiri asupra acestui sit muntos și împădurit, proiectul încearcă să se topească în peisaj. Clădirea cu amprenta la sol de 1500 mp s-a construit pe o zonă cât mai plată a terenului, cu fața către sud, pentru a-i da o vizibilitate cât mai largă. Clădirea caută să facă ecou imaginii naturii și să reducă opacitatea masei construite., în acest sens ea fiind acoperită cu materiale reflectorizante și transparente, cum ar fi sticla și policarbonatul. În interior biserica dezvăluie o „masă interioară” cu totul diferită, de neimaginat din exterior, o lume aparte, „propriul univers”. Religia protestantă a avut întotdeauna drept principiu să lupte împotriva tuturor formelor de idolatrie care interzice pictura și sculptura în lăcașurile sale de cult. În mod similar, refuzând orice caracter sacral al spațiului, biserica a căutat o formă de simplitate. Cercul reprezintă comuniunea credincioșilor, egalitatea oamenilor în fața lui Dumnezeu și desființarea ierarhiei în cadrul bisericii. În mod similar, cercul simbolizează „preoția universală”care permite tuturor să sărbătorească și o întâlnire personală cu Dumnezeu. În centrul cercului se află o cruce, simbolul unic al creștinismului. Numai acea cruce poate revendica acest loc unde se îndreaptă în mod firesc toate privirile credincioșilor. A fost conceput pentru a fi subțire, fragil și prețios. Construită din aluminiu masiv pare să arate atât suferința crucii, dar prin strălucirea ei, și bucuria învierii. Această cruce este plantată în mijlocul unui bazin de apă, așa că pentru a te apropia de ea trebuie să traversezi apa. Simbolizează atât trecerea Mării Roșii, cât și a râului Iordan de către poporul Israel, dar cel mai evident botezul. Spațiul de cult este acoperit cu o cupolă semisferică. Această cupolă reprezintă lumea, un întreg. De asemenea, se referă la bolta cerească menționată în Geneză, o formă mistică între „apele care erau sub firmament și apele care erau deasupra firmamentului”. Această formă este într-un fel negativul unui glob care ar putea fi Pământul, în matematică ar fi spațiul topologic; ar putea fi și imaginea perfecțiunii divine. Suprafața Domului este formată din capetele trunchiurilor tăiate de cedru roșu. Spre deosebire de lemnul tăiat care este așezat orizontal, toate trunchiurile stau drept ca arborii pădurii; 834 de piese, toate diferite, par să spună povestea învierii. Acesta nu este lemn, sunt copaci. Pentru a suspenda această masă și a forma cupola, a fost nevoie de multă putere. Buștenii care se sprijină pe pământ servesc drept stâlpi care poartă o structură de grilă de oțel. O structură inferioară realizată din linii de oțel mai fine, avertizează asupra oricărei mișcări de balansare și susține adâncimea cupolei. Prin această structură din lemn și oțel trece lumina, întrucât întregul este acoperit de o piramidă de sticlă complet independentă. Ca arhitect, dar ca și creștin practicant, tocmai prin reintroducerea imaginilor, poveștilor și simbolurilor, arhitectul a încercat să găsească în acest loc și pentru toți vizitatorii, emoțiile legate de spiritualitate, sacrul și divinul.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/11/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-46.html
-->
Răspunsuri