Centrul cultural “Georges Pompidou” este un complex cultural construit intr-un stil arhitectural high-tech ce se afla in arondismentul 4 al Parisului, in zona numita Beaubourg. Centrul Pompidou gazduieste o vasta biblioteca publica - Bibliotheque publique d'information (BPI), Muzeul National de Arta Moderna si IRCAM, un centru de muzica si cercetare acustica. Numele centrului este dat dupa Georges Pompidou, cel care a fost presedinte al Frantei intre 1969 si 1974. Centrul este creatia arhitectului italian Renzo Piano, a cuplului de arhitecti britanici Richard si Sue Rogers si a inginerilor de rezistenta Edmund Happold si Peter Rice. Proiectul de constructie a Centrului Pompidou a fost incredintat spre executie acestei echipe in urma unui concurs de arhitectura ale carui rezultate au fost anuntate in 1971. Revistele de specialitate au spus ca design-ul centrului Pompidou “a intors arhitectura cu fundul in sus” iar echipa ce l-a realizat si-a castigat o reputatie de netagaduit prin stilul indraznet abordat. Toate elementele functionale si structurale ale cladirii sunt vopsite dupa diferite coduri de culoare: verde - tevile instalatiilor sanitare, albastru cele pentru instalatiile de climatizare, instalatiile electrice sunt galbene iar instalatiile pentru siguranta sunt rosii. Suprafata pe care se intinde centrul acopera peste doua hectare, suprafata locuibila fiind de 103305 metri pătrați. Structura are sapte etaje si o inaltime de 42 de metri, lungime de 166 metri, latime de 60 metri. Pentru construirea cladirii s-au folosit peste 15000 tone de otel, 11000 metri pătrați geamuri si 50000 metri cubi fier beton. Constructia cladirii a fost terminata in timpul stabilit si sub costurile estimate pentru realizarea sa. Centrul Pompidou a costat aproximativ 100 de milioane de dolari. In cadrul complexului de la Centrul Pompidou se afla si Atelierul Brancusi, locul unde puteti admira o mica parte din cadrul in care marele artist roman si-a desavarsit opera fara egal. Deşi cu o arhitectură controversată, ţevi, scări electrice, pasarele metalice, tot ceea ce este în mod obişnuit ascuns vizitatorilor, aici este la vedere, a câştigat un larg succes la public. Centrul, prevăzut pentru cinci mii de vizitatori pe zi, a trebuit să facă faţă la de cinci ori mai mulţi. La sfârşitul anului 1997, centrul şi-a închis uşile pentru renovare în profunzime şi a fost redeschis pe 1 ianuarie 2000. Anual 3,8 milioane de turiști vizitează edificiul.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/04/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-39.html
-->
Răspunsuri