Gherkin Building, denumiri alternative 30 St Mary Axe, Swiss Re Building sau The Gherkin, este un zgârie-nori comercial din districtul financiar primar al Londrei, City of London. Clădirea de 41 etaje și înaltă de 180 de metri a început a fi construită în anul 2001 și a fost inaugurată în anul 2004. Edificiul s-a născut pe locul Băncii Baltice și Camerei de Transport ce au constituit obiectivul atacului terorist irlandez (I.R.A.) din anul 1992. Clădirea devenită unul dintre cele mai recunoscute exemple ale arhitecturii contemporane ale orașului Londra a fost proiectată de companiile Norman Foster și Arup Group și construită de compania Skanska. Denumirea Gherkin a fost dată clădirii încă din anul 1999 și are legătură cu aspectul extrem de neortodox al planului. Proiectul noii clădiri a satisfăcut dorința autorității de planificare de a menține peisajul stradal tradițional al Londrei, cu străzile sale înguste.Ocupantul principal al clădirii este Swiss Re, o companie globală de reasigurare. Turnul este astfel cunoscut uneori sub denumirea de Swiss Re Building, deși acest nume nu a fost niciodată oficial. Clădirea folosește metode de economisire a energiei care îi permit să utilizeze doar jumătate din puterea pe care o consumă un turn similar. Golurile din fiecare etaj creează șase coloane care servesc ca sistem de ventilație naturală pentru întreaga clădire, chiar dacă focarele necesare la fiecare al șaselea etaj întrerup „coșul de fum”. Arhitecții promovează geamurile duble în casele rezidențiale, ceea ce evită convecția ineficientă a căldurii în intervalul relativ restrâns dintre geamuri, dar turnul exploatează acest efect. Sistemul de ventilație al clădirii scoate aerul cald din clădire pe timpul verii și încălzește clădirea iarna folosind încălzirea solară pasivă. Conform unui design realizat de Arup, structura sa perimetrală complet triangulată face clădirea suficient de rigidă, fără întăriri suplimentare. În ciuda formei sale generale de sticlă curbată, pe clădire există o singură bucată de sticlă curbă, capacul în formă de lentilă la vârf. Pe nivelul superior al clădirii (etajul 40), există un bar pentru chiriași și oaspeții lor, cu vedere panoramică asupra orașului. Un restaurant funcționează la etajul 39, iar camerele private de luat masa sunt la etajul 38. Ascensorul principal al clădirii ajunge doar la etajul 34 și de aici până la etajul 39 există un lift “împingător”. Clădirea are o scară de marmură și un lift pentru persoane cu dizabilități, care duce vizitatorul până la barul din cupolă. Clădirea este vizibilă pe distanțe mari: de la nord, de exemplu, poate fi văzută de pe autostrada M11, de la 32 kilometri depărtare. De la finalizare, clădirea a câștigat o serie de premii pentru arhitectură. În octombrie 2004, arhitectul a primit premiul Stirling 2004. Pentru prima dată în istoria premiului, judecătorii au fost unanimi. În decembrie 2005, un sondaj asupra celor mai mari firme de arhitecți publicate în 2006, BD World Architecture 200, a votat turnul drept cea mai admirată clădire nouă din lume. În septembrie 2006, clădirea a fost scoasă la vânzare cu un preț de 600 de milioane de lire sterline. În data de 21 februarie 2007, IVG Immobilien AG și firma de investiții din Marea Britanie, Evans Randall, au finalizat achiziția comună a clădirii pentru 630 de milioane de lire sterline, ceea ce o face cea mai scumpă clădire de birouri din Marea Britanie. În noiembrie 2014, Gherkin a fost scos din nou la licitație și achiziționat pentru 700 de milioane de lire sterline de către grupul Safra, controlat de miliardarul brazilian Joseph Safra.
https://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/07/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-30.html
-->
Răspunsuri