Moscheea lui Lotfollah este o moschee din orașul Isfahan, Iran. Ea este una dintre cele mai cunoscute moschei din oraș și una dintre cele mai celebre din țară. Moscheea a fost construită între anii 1603-1619 după planurile arhitectul-șef Mahomed Reza ibn Hussein, cunoscut și sub numele de Shaykh Bahai. Ordinul de construcție a venit din parte șahului Abbas I cel Mare, ce a dedicat-o șeicului Lotfollah, de unde și numele moscheii. Șeicul Lotfollah era un mare învățat al islamului șiit venit tocmai din Liban la invitația lui Abbas I pentru a ține predici în oraș. Moscheea sa era destinată doar familiei regale, de aceea are dimensiuni reduse și nu are minarete, spre deosebire de alte moschei construite cam în aceiași perioadă, destinate întregului oraș. Puțini occidentali la momentul safavizilor au acordat atenție acestei moschei și cu siguranță nu au avut acces la ea. Abia secole mai târziu, când ușile au fost deschise publicului, oamenii obișnuiți au putut admira efortul depus de șahul Abbās. Moscheea lui Lotfollah este o operă de artă inestimabilă, o capodoperă a arhitecturii safavizi, situată pe partea de est a pieței Naqs-e-Jahan din orașul Isfahan. Portalul de la intrarea ei este acoperit de un decor de stalactite acoperite cu mozaicuri de faianță, iar domul, ce are un diametru de 13 metri, este decorat cu picturi și caligrafii islamice albe și aurii. Pentru evitarea pericolelor șahul Abbās a cerut arhitectului să construiască un tunel care să traverseze întreaga piață, de la Palatul său la moschee. În anul 1934 moscheea a fost vizitată de Robert Byron, care a lăsat o descriere lungă și entuziastă a acesteia. Istoricul contemporan Iskandar Munshi a numit moscheea “de o mare puritate și frumusețe”. Intrarea în moschee este adâncitură pe jumătate de lună și împreună cu fațada inferioară sunt din marmură, în șapte culori (mozaicuri policrome) decorează părțile superioare ale structurii. Crearea caligrafiei și a ceramicii, care depășesc, atât în frumusețe, cât și în calitate, tot ceea ce a fost creat anterior în lumea islamică, a fost supravegheată de maestrul caligraf ʿAlī Reżā ʿAbbāsī. La intrarea în camera de rugăciune, vă confruntați cu pereții acoperiți cu dale albastre, galbene, turcoaz și albe cu motive complexe arabesc. Versetele coranice apar în fiecare colț, în timp ce pereții estici și vestici conțin poezii de Shaykh Bahai.
Clădirea constă dintr-o cupolă turtită deasupra sălii mari a catedralei. Spre deosebire de structura simplă a acestei moschei, decorațiunile interioare și exterioare sunt extrem de complexe, iar în construcția sa au fost folosite cele mai bune materiale și cei mai talentați meșteri. Robert Byron a scris despre acest spectacol: “Nu cunosc un exemplu mai bun de geniu islamic persan decât interiorul cupolei. Cupola este împărțită în pene în formă de lămâie, care începând de la un păun stilizat în partea de sus se lărgesc treptat și sunt înconjurate de cărămizi opace; conțin incrustări de frunziș pe tencuiala articulației. Pereții, care de-a lungul contururilor au benzi mari de inscripții albe pe un fundal albastru, sunt în mod similar incrustate cu arabescuri bogate sau pătrate baroce pe tencuiala de ocru închis. Incrustările sunt de trei culori: turcoaz, albastru-verde pal și o nuanță foarte bogată și indefinibilă, precum vinul. Fiecare arc este încadrat de o întorsătură turcoaz. Nu am mai găsit până acum o asemenea splendoare.” Clădirea moscheii a fost finalizată în anul 1619.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/03/minuni-ale-arhitecturii-lumii-50.html
ÎȚI MULȚUMESC
-->
Răspunsuri