Palatul imperial chinez, cunoscut ca și Orașul interzis, care timp de cinci decenii a fost resedinta imparatilor Chinei si centrul administrativ al tarii, este un complex arhitectural unic in lume. Edificiul este situat în centrul capitalei – Beijing, și astăzi are statut de muzeu. Cu 9999 de camere si un muzeu ce adaposteste un milion de obiecte rare si extrem de valoaroase, el este unul dintre cele mai vechi si mai bine conservate palate din lume. Constructia in sine respecta pana in cele mai mici detalii credintele si traditiile chinezesti, fiind cea mai de pret valoare nationala istorica, resedinta tuturor dinastiilor imperiale ce s-au succedat de la jumatatea dinastiei Ming pana la sfasitul dinastiei Qing (anii 1420 - 1912): centrul acestui complex, sanctuarul inconjurat de ziduri si de un sant de apa este o expresie a puterii absolute a imparatilor Chinei. Ordonarea rectilinie a templelor, palatelor si gradinilor continua sa uluiasca milioane de turisti din intreaga lume, atrasi inclusiv de simbolistica cifrelor, a orientarii fata de punctele cardinale, de echilibrul cautat pana in cele mai mici detalii de catre arhitecti. Un milion de oameni au muncit la ridicarea palatului, ceea ce a facut ca uriasul complex sa fie terminat in numai 16 ani, un adevarat tur de forta pentru acele vremuri. Pe parcursul secolelor au fost adaugate noi cladiri, iar cele existente deja au fost redecorate sau renovate, iar astfel palatul reflecta perioade diferite din istoria Chinei. Complexul palatului este format din 980 de clădiri și acoperă o suprafață de 72 de hectare. Cu peste 14,6 milioane de vizitatori în 2015, Muzeul Palatului este este cel mai vizitat muzeu de artă din lume. După ce a fost casa a 24 de împărați – 14 din dinastia Ming și 10 din Qing – Orașul Interzis a încetat să mai fie centrul politic al Chinei în 1912, odată cu abdicarea lui Puyi, ultimul împărat al Chinei. Orașul Interzis ocupă un teren de forma unui pătrat cu laturile de 961 și este înconjurat de o zonă mai mare, împrejmuită, numită Orașul Imperial. Orașul Imperial este, la rândul său, înconjurat de Orașul Interior; la sud de acesta se află Orașul Exterior. Orașul Interzis este înconjurat de un zid, înalt de 7,9 metri și de un șanț de apărare de 6 metri adâncime și 52 metri lățime. Zidurile au o grosime de 52 metri la bază, îngustându-se la 8,62 metri în partea de sus. Acestea au fost construite cu un miez din pământ frământatâ) la bază, și acoperit cu trei straturi de cărămizi speciale pe ambele părți, interstițiile fiind umplute cu mortar. La cele patru colțuri ale zidului stau turnuri cu acoperișuri complicate. Aceste turnuri sunt părți ale palatului cele mai vizibile pentru oamenii de rând din afara zidurilor, motiv din care s-a dezvoltat mult folclor pe marginea lor. Potrivit unei legende, meșterii nu au mai știut să monteze la loc un turn de colț, după ce a fost demontat pentru lucrări de renovare la începutul dinastiei Qing, și el a fost reconstruit doar după intervenția tâmplarului nemuritor Lu Ban. Zidurile sunt străpunse de câte o poartă pe fiecare latură: Poarta Meridian (principală, pe latura de sud), Poarta Puterii Divine (latura de nord), Poarta Glorioasă de Est și Poarta Glorioasă de Vest. Toate porțile Orașului Interzis sunt decorate cu un tablou de nouă pe nouă cuie de aur, cu excepția Porții Glorioase de Est, care are doar opt rânduri. În mod tradițional, Orașul Interzis este împărțit în două părți. Curtea Exterioară sau Curtea din Față include zonele sudice, și a fost folosită în scopuri ceremoniale. Curtea Interioarpă sau Palatul din Spate include secțiunile de nord, a fost reședința Împăratului și a familiei sale, și a fost folosit pentru treburile de stat de zi cu zi. Orașul Interzis este înconjurat pe trei laturi de grădini imperiale. La nord se află Parcul Jingshan, cunoscut și ca Dealul Prospect, un deal artificial creat din solul excavat pentru a construi șanțul și din lacurile din apropiere. La vest se află Zhongnanhai, fostă grădină regală centrată pe două lacuri, care acum servește ca sediu central al Partidului Comunist Chinez și al Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze. La nord-vest se află Parcul Beihai, și el centrat pe un lac conectat la cele două din sud, și un parc regal popular. Designul Orașului Interzis, de la aspectul general la cel mai mic detaliu, a fost planificat meticulos, pentru a reflecta principii filosofice și religioase și, mai presus de toate, pentru a simboliza măreția puterii imperiale. Printre exemplele de elemente simbolice se numără: Galbenul este culoarea împăratului. Astfel, aproape toate acoperișurile din Orașul Interzis au țigle lustruite de culoare galbenă. Crestele acoperișurilor clădirilor sunt decorate cu o linie de statuiete condusă de un om călare pe o pasăre phoenix și urmat de un dragon imperial. Numărul de statuete reprezintă statutul clădirii – o clădire minoră ar putea fi 3 sau 5. Sala Armoniei Supreme are 10, singura clădire din țară căreia i se permitea aceasta în perioada imperială. Muzeul Palatului deține 340000 de piese de ceramică și porțelan, 50000 de picturi, 10000 obiecte vechi din bronz, peste 1000 de ceasuri și peste 30000 obiecte din jad.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/09/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-44.html
-->
Răspunsuri