Stadionul Național din Beijing, cunoscut și sub numele Cuibul de pasăre este un complex sportiv construit special pentru Jocurile Olimpice de vară din anul 2008. Construcția este situată pe o ușoară ridicătură de pământ din centrul complexului olimpic, in vecinătatea Centrului Acvatic National Beijing.
Edificiul este opera arhitecților Jacques Herzog și Pierre de Meuron, câștigători ai Premiului Pritzker din anul 2001. Un rol important în elaborarea proiectului l-a jucat și artistul contemporan chinez, Ai Weiwei, acesta asigurând consultanța artistică. Elementele structurale se sprijină unul pe celălalt în mod reciproc și converg către o formațiune asemănătoare unui grilaj, în care sunt integrate fațada, scările și acoperișul – aproape ca un cuib de păsare cu nuielele sale întrețesute. Efectul spațial al stadionului este cu totul inedit și radical, însă, în același timp, simplu și de un caracter aproape arhaic, creând astfel un punct de reper istoric unic pentru jocurile olimpice. Edificiul întrunește toate cerințele funcționale și tehnice ale unui stadion olimpic. Caracteristicile sale ecologice cuprind un sistem de colectare a apei de ploaie, un acoperiș translucid ce asigură lumina naturală necesară peluzei de dedesubt, și un sistem natural, pasiv de ventilație. Deoarece toate facilitățile – restaurante, magazine și toalete – sunt elemente de sine stătătoare, a fost posibilă realizarea stadionului fără o fațadă solidă, închisă, fapt ce permite ventilarea naturală. Acoperișul ajustabil este o componentă esențială a strucuturii stadionului. Atunci când este închis, acesta transformă stadionul într-o arenă acoperită. Probabil că trăsătura cea mai remarcabilă a structurii este sistemul de “pernă” ce umple în mod strategic spațiile libere din cadrul fațadei clădirii, cu scopul de a proteja împotriva vântului și intemperiilor vremii. Materialul care s-a ales pentru această umplutură este revoluționara folie de ETFE, material ce a fost folosit și în cadrul Centrului Național de Natație din Beijing. Cea mai importantă caracteristică a acestei opere arhitecturale este probabil îmbinarea unor sisteme complexe, într-un obiect uimitor și simplu la nivel conceptual. Lucrările au debutat în anul 2003 și au durat cinci ani. Construcția acoperă o suprafață de 258000 metri pătrați și are o capacitate de 80000 de locuri fixe și 11000 de locuri temporare. Stadionul este prevăzut cu acoperiș retractabil dintr-un material suficient de transparent cât să permită pătrunderea luminii solare. Se spune că indiferent de locul unde te afli pe stadion ai vizibilitate maximă. Totodată instalația acustică este de ultimă generație. Având în vedere proiectul deosebit de laborios și multiplele facilități oferite, construcția este considerată un exemplu de arhitectură modernă contemporană.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/12/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-35.html
-->
Răspunsuri