Templul Borobudur, situat la 42 de km nord-vest de provincia Javaneză, Yogyakarta, Indonezia, este cel mai mare templu budist din lume, fiind construit în formă de piramidă cu baza pătrată de 118 metri lungime. Templul Borobudur este considerat o structură acoperită, destinată a fi sălașul lui Buddha Sakyamuni, pe când se afla în pântecele mamei sale. Ctitorii templului au vrut ca învățăturile lui Buddha să fie reprezentate vizual. În acelasi timp s-a dorit sugerarea prezenței puterii lui Sakyamuni prin intermediul structurii clădirii. Intenția ctitorilor templului Borobudur a fost exprimarea esenței cosmice și atotputernice a lui Buddha. Numele de Borobudur provine din cuvintele în sanscrită "Vihara Buddha Uhr" și care înseamnă Mănăstirea budistă de pe deal (înălțime). Această piramidă colosală a fost construită de către conducătorii dinastiei Sailendra între anii 750-850. Istoria templului este controversată, datele exacte fiind foarte puține, dar potrivit tradițiilor, primul arhitect a fost Gunadharma. Recent s-a stabilit că Borobudur nu este un palat regal, așa cum se credea la început, ci un loc de venerație pentru budiști. Construcția a fost ridicata de regele Samaratunga și fiica sa Pramodawarddhani. Borobudur reprezinta de fapt un altar în care sălășuia Buddha. După calculele specialiștilor, forța de muncă pentru construirea templului a fost imensă pentru a putea ridica și transporta cele două milioane de blocuri de piatră cu un volum de 60000 de metri cubi, greutatea totală fiind de aproximativ 3500000 de tone. După declinul budist și schimbările de guvernare în Java, Borobudur a fost abandonat, la puțin timp după construire, și secole la rând a fost uitat sub straturi de cenușă vulcanică, provenite de la Vulcanul Merapi. Legendele mai spun că regiunea unde se află templul a fost abandonat de către localnici de frica furiei vulcanului. De abia în anul 1814, pe când Sir Thomas Stamford Raffels guverna Java, templul a fost curățat, impunându-se din nou prin valoarea s-a monumentală. Pe la începutul secolului al XX-la, coloniile olandeze au început restaurarea templului dar apa a început să se infiltreze în sol punând în pericol de surpare monumentul. În anul 1896, guvernul coloniei Olandeze a descompletat templul de: 30 de plăci cu reliefuri, 5 statui ale lui Buda, 2 lei din piatră, cateva pietre kala, scări și porți ale templului, făcându-le cadou regelui Siamului care a vizitat Indinezia. O restaurare capitală a templului a început în anul 1973, în tipul președintelui Suharto și a durat 11 ani, valoarea estimată restaurărilor fiind de aproximativ 25 de milioane de dolari, costurile în mare parte fiind suportate de către UNESCO. Templul este contruit în șase terase pătrate, așezate pe baza piramidei, iar peste aceastea sunt alte trei terase circulare care duc spre vârf. Picturile de pe templu sunt demult dispărute, dar se spune că piatra se vopsea cu alb sau galben auriu pentru a acapara soarele. De la intrarea principală, în partea de est, pelegrinii înconjurau templul în sensul acelor de ceasornic, pe coridoarele teraselor până în vârf unde se află monumentul principal, stupa. Drumul parcurs de pelegrini este de aproximativ 5 km până în vârf. Pereții coridoarelor sunt reliefuri, însumând 1460 de panouri cu sculpturi narative, acoperind 1900 de metri pătrați și 1212 panouri sculptate cu doctrine budiste și aspecte ale vieții de acum 1000 de ani în Java, acoperind 600 de metri pătrati. Lungimea coridoarelor sculptate este de aproximativ 2500 de metri însumând circa un milion de plăci sculptate. Structura templului se împarte în trei nivele, fiecare reprezentând câte o diviziune a cosmologiei Buddhiste. Trei nivele sunt Kamadhatu (o lume a dorințelor), Ruphadhatu (sfera tranzițională) și Arupadhatu (sfera perfecțiunii, spirituală, iluminării). La baza monumentului sunt o serie de reliefuri reprezentând o lume dominată de pasiune și dorințe (Kamadhatu-primul nivel), în care cei buni sunt recompensați cu reâncarnarea în forme de viață superioare iar cei răi sunt pedepsiți luând forme inferioare, demonice, după legile Karama. Primele 117 panouri descriu mai multe acțiuni care conduc la unul și același rezultat iar 43 de panouri demonstrează rezultatele acțiunilor care au un singur efect. Aceste reliefuri și scenele carnale sunt ascunse cu blocuri de piatră deoarece ulterior a fost consolidat monumentul cu o bază mai stabilă, dar unele se mai pot vedea în partea de sud a monumentului. Cel puțin 160 de panouri au fost sculptate în jurul acestui nivel, însumând circa 13000 de metri cubi de rocă vulcanică. Reliefurile de la nivelul Rupadhatu arată povestiri din manuscrisurile poemelor epice Lalitawistara, Jataka-Avadana și Gandavyuha. Pe ultimele trei trepte de pe partea superioară a templului, în formă circulară peste baza rectangulară se găsesc cele 72 de stupe spectaculare ca formă și mărime, arată ca niște clopote. Acestea sunt dispuse în trei cercuri concentrice (36 + 24 + 16), și acoperă fiecare câte o altă statuie a lui Dhyani Budha Vajrasattic. În centru se află stupa principală care alcătuiește vârful piramidei. Forma circulară simbolizează eternitatea fără inceput și sfârșit, sfera perfecțiunii și iluminării, nirvana. În templu se găsesc 504 statui ale lui Budha. Potrivit povestirilor din Jataka, Budha s-a născut de 504 ori, înainte de a se naște ca Prinț Siddhartha, sub diferite forme de zeu, rege, prinț, învățător, hoț, sclav, și de multe ori a luat forme de animale ca leu, caprioară, maimuță, cal, țestoasă, etc. 432 de statui ale lui Buda se află dealungul coridoarelor și alte 72, pe coridoarele circulare, superioare, puțin vizibile, fiind acoperite de stupe.
Statuile sunt dispuse astfel:
- 92 de statui îl reprezintă pe Manushi Budha și sunt așezate pe primul coridor;
- 276 de statui îl reprezintă pe Dhajani Dudha, așezate în câte o nișă, la fiecare colt al templului în direcția punctelor cardinale, la nivelul Kamadhatu;
- 64 de statui ale lui Dhyani budha Vairocan, la etajul 5 dispuse în nișe separate;
- 72 de statui îl reprezintă pe Dhuani Budha Vajrasattic , așezat în cele trei terase circulare, nivelul Arupadhatu, unde se află și stupele.
Se spune că cei ce reușesc să îi atingă picioarele sau mâinile lui Buda din stupa, vor avea noroc. În fiecare an, la începutul lunii mai, se organizează ceremonia Waisak de comemorare a nașterii prințului Siharta; atingerea nirvanei- revelația lui Budha și moartea prințului Siharta, denumit și Budha Sakyamuni. În anul 1991 Templul Borobudur a intrat în Patrimoniul Mondial recunoscut UNESCO.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/03/minuni-ale-arhitecturii-lumii-50.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri