Tunelul Canalului Mânecii este un tunel feroviar submarin, lung de 50,45 km, care leagă vestul Franței cu sud-estul Angliei, pe sub Canalul Mânecii. El se află pe locul 11 în lume în topul celor mai lungi tuneluri în exploatare. Acest tunel are cea mai lungă porțiune săpată sub mare respectiv 37,9 kilometri. Traversarea mașinilor, autocarelor, motocicletelor și camioanelor este asigurată de navete feroviare și durează aproximativ 35 de minute de la peron la peron.
Transportul călătorilor este asigurat de compania Eurostar care utilizează trenuri de tip TGV modificate pentru a se adapta specificului tunelului și rețelei britanice (alimentare prin a treia șină). Viteza limită prin tunel este de 160 km/h. Săpat în stratul de cretă albastră albastră, la o adâncime medie de 40 m sub fundul mării (70 m adâncime maximă), tunelul este format de fapt din 3 galerii: două tunele feroviare, câte unul pentru fiecare sens, cu un diametru util de 7,6 m și o galerie de serviciu lată de 4,8 m, prin care circulă vehicule speciale. Cele 3 galerii sunt legate la fiecare 375 de metri prin culoare de comunicație. Acest sistem permite evacuarea călătorilor în caz de incendii și asigură și aerisirea tunelului. Aerul este introdus în galeria de serviciu pe la capete și este împins în tunelele feroviare prin clapete unidirecționale, ceea ce împiedică pătrunderea fumului de la un eventual incendiu în galeria de serviciu. Există și țevi între cele două tunele feroviare, pentru a permite aerului să se miște, reducând astfel rezistența la înaintare. La fiecare treime a parcursului subteran există legături între cele două tunele feroviare, pentru a permite izolarea unei secțiuni a tunelului în caz de necesitate. Din motive de securitate, tunelele feroviare sunt iluminate de 20000 de tuburi fluorescente și au un trotuar continuu pe partea dinspre galeria de serviciu, pentru a asigura evacuarea rapidă a călătorilor. Există antene care asigură comunicația radio cu suprafața. Construcția tunelului a costat aproximativ 105 miliarde de franci francezi (16 miliarde de euro), asigurați de investitori privați care au pierdut 87,2% din sumă la cursul curent al acțiunii. Terminalul francez al tunelului a fost conceput de arhitectul Paul Andreu. Tunelul a fost inaugurat oficial de către Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii și președintele francez Francois Mitterand în cadrul unei ceremonii în Calais pe 6 mai 1994. Călătoria în interiorul tunelului durează 20 de minute. Călătoria totală pentru un tren-navetă este de 25 de minute, inclusiv parcurgerea buclei ce permite întoarcerea trenului. Tunelul Canalului Mânecii dispune de o echipă de pompieri francezi și englezi. Ei pot interveni în tunel cu ajutorul unor vehicule speciale ce circulă prin galeria de serviciu. alimentarea cu apă este asigurată printr-o țeavă ce parcurge întreg tunelul și dispune de racorduri potrivite normelor din ambele țări. În galeria de serviciu este menținută o presiune mai ridicată decât în tunelele feroviare, pentru a împiedica fumul să intre. Când este semnalat un incendiu sau o altă problemă, este declanșat un plan bi-național, numit binat. comanda dată de ofițerul de serviciu este "Binat go!". În momentul în care lucrările de construcții erau la apogeu, numărul total de angajați era de 13000 oameni. Britanicul Graham Fagg și francezul Phillippe Cozette au fost principalii actori ai ceremoniei de spargere a ultimei porțiuni de tunel – 1 decembrie 1990. Un număr de 11 foreze au fost folosite pentru săparea tunelului. Împreună ele cântăreau 12000 de tone și fiecare dintre ele era lungă cât două terenuri de fotbal.
Una din ele a rămas îngropată în partea britanică iar una a fost vândută în anul 2004 pentru suma de 39999 lire sterline. În fiecare zi tunelul este tranzitat de 400 de trenuri ce transportă în medie 50000 pasageri, 6000 de mașini, 180 autocare și 54000 tone mărfuri. Trei incendii au fost suficient de puternice încât au dus la închiderea tunelului (1996, 2006 și 2012). În prezent tunelul beneficiază de un sistem automat de extinctoare.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/12/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-47.html
-->
Răspunsuri