În data de 27 decembrie 2023, Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă din argint cu tema 150 de ani de la nașterea lui Vladimir Ghika. Aversul monedei redă statuia lui Vladimir Ghika din București, anul de emisiune „2023”, stema României, inscripția verticală „ROMANIA” și valoarea nominală „10 LEI”, iar reversul monedei prezintă portretul și numele lui Vladimir Ghika și inscripția în arc de cerc „150 DE ANI DE LA NASTERE”. Moneda are următoarele caracterisitici tehnice:
- data emiterii – 27 decembrie 2023
- emitent – Monetăria Statului la comanda Băncii Naționale a României (B.N.R.)
- tema – 150 de ani de la nașterea lui Vladimir Ghika
- valoarea – 10 lei
- metal compoziție – argint
- titlu – 99,9%
- forma – rotundă
- diametrul – 37 milimetri
- gretutatea – 31,103 grame
- cant –zimțat
- calitatea – proof
- tiraj – 5000 exemplare
- prețul unitar de achiziție, fără TVA, la magazinele BNR din București, Cluj, Constanța, Craiova, Iași și Timițoara – 490 lei
Vladimir Ghika a fost un prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român (biritual: latin și bizantin), care s-a născut în orașul Constantinopole - Turcia, în data de 25 decembrie 1873 și a decedat la Jilava – România, în data de 16 mai 1954. În anul 2013 a fost beatificat în cadrul unei slujbe religioase solemne desfășurate la Pavilionul Rom-Expo și tot în același an a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. A fost botezat și miruit ortodox, mama sa fiind o mare credincioasă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotențiar al României în Imperiul Otoman. În anul 1878 este trimis la școală în Franța, la Toulouse și va fi lăsat în grija unei familii protestante în ceea ce privește educația și practica religioasă, deoarece în zonă nu exista nici o biserică ortodoxă. O va termina în anul 1895, după care va urma la Paris Facultatea de Științe Politice. În paralel va frecventa cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie și drept. În anul 1898 merge la Roma, unde va urma Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor în Roma, Angelicum. După un misterios discernământ, pentru a fi „și mai ortodox” în anul 1902 face profesiunea de credință catolică spre stupoarea mamei sale care rămâne până la moarte contrară deciziei fiului său. Dorea să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunțe la idee, măcar pentru o perioadă, și să se dedice apostolatului ca laic. Și-a desfășurat activitatea extraordinară în toată lumea, la București, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires etc... Mai târziu, în glumă, papa Papa Pius al X-lea îl va numi „marele vagabond apostolic”. Devine astfel unul din pionierii apostolatului laical. Întors în țară, se dedică operelor de caritate și deschide primul dispensar gratuit Bethleem Mariae la București, pune bazele marelui spital și sanatoriu Sf. Vincențiu de Paul, înființând astfel primul spital gratuit din România și prima ambulanță, devenind fondatorul primei opere catolice de caritate din România. Participă la serviciile sanitare în războiul balcanic din 1913 și se dedică fără frică îngrijirii bolnavilor de holeră la Zimnicea. În timpul primului razboi mondial s-a ocupat, de misiuni diplomatice, de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculoșii din ospiciul din Roma, de răniții de război, trecând de la ambientele diplomatice la cele populare cu o naturalețe surprinzătoare. În 7 octombrie 1923 este sfințit preot la Paris de Cardinalul Dubois, arhiepiscopul locului; își va desfășura ministerul sacerdotal în Franța până în 1939. Sfântul Scaun i-a acordat la scurt timp după hirotonire dreptul de a celebra și în ritul bizantin, Prințul Ghica devenind astfel primul preot român biritual din Vechiul Regat. Cel de-al doilea razboi mondial îl surprinde în România pe care refuză să o părăsească pentru a fi alături de săraci și bolnavi, să-i poată ajuta și încuraja. După venirea la putere a comuniștilor refuză de asemenea să plece cu trenul regal pentru aceleași motive. Este arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzația de „înaltă trădare” și întemnițat la Jilava unde este amenințat, bătut până la sânge, torturat, aici găsindu-și și sfârșitul. Deși avea o cultură deosebită și capacități de excepție, a evitat să producă scrieri personale. A scris forțat de împrejurări și de necesități. A făcut muncă de cercetare în arhivele Vaticanului, publicând o parte din aceste rezultate în „Revue Catolique”. A scris articole de revistă în „Convorbiri Literare”, „La Revue Hebdomadaire”, „Les Études”, „Le Correspondant”, „La Revue des Jeunes”, „La Documentation Catholique”. Avea obiceiul de a nota pe bucăți de hârtie scurte concluzii ale meditațiilor personale; au fost publicate ulterior în diverse ediții sub numele de „Pensées pour la suite des jours”. Dintre scrierile sale publicate în limba română amintesc:
- Femeia adulteră – pieasă teatrală
- Gânduri pentru zilele ce vin
- Convorbiri spirituale
- Interludiile din Talloires
- Ultimele mărturii
În anul 2004 în Piața Monseniorul Vladimir Ghika, aflată în București, Sectorul 1, la intersecția străzilor Gheorghe Demetriade și Emil Pangratti a fost instalată Statuia monseniorului Vladimir Ghika, operă turnată în bronz a sculptorului Gheorghe D. Anghel. Ridicarea statuii în această piață s-a făcut la inițiativa parohului Bisericii Franceze, Pr. Ioan Ciobanu, pentru a comemora 50 de ani de la moartea Monseniorului Ghika, la închisoarea Jilava, în 1954. Întâmplător, anul reprezintă și sărbătorirea a 100 de ani de la nașterea acestuia. În spatele statuii este așezată o placă cu următorul text: “Cu binecuvântarea arhiepiscopului mitropolit romano catolic de București Ioan Robu a fost ridicat acest monument din inițiativa preotului Ioan Ciobanu și cu sprijinul enoriașilor din parohia Sacre Coeur București cu ocazia comemorării a 50 de ani de la moartea monseniorului Vladimir Ghika, principe, cărturar și preot al bisericii catolice, semănător al spiritului evanghelic și ecumenic, propovăduitor al credinței, însuflețitor al speranței și apostol al dragostei de semeni prigonit pentru fidelitate față de biserica lui Cristos, la 81 de ani, epuizat de suferințe și-a încheiat jertfa vieții sale pământești, ca martir în temnița de la Jilava la 17 mai 1954. Personalitatea lui rămâne în istorie un simbol al culturii, spiritualității și demnității poporului român. Sculptor-Gheorghe Anghel, Arhitecți- Liliana și Romeo Belea.” Statuia monseniorului Vladimir Ghika a fost modelată în ghips în 1939 de sculptorul Gheorghe D. Anghel (1904-1966), la vârsta de 35 de ani, după întoarcerea sa de la studii la Paris, unde l-a cunoscut pe monsenior și a fost sprijinit material de acesta. Originalul în ipsos al statuii se află astăzi la Biserica Franceză Sacré Coeur din București, unde Ghica a slujit ca preot. Ulterior statuia a fost transpusă în bronz. În anii regimului comunist, varianta în bronz a fost expusă în una din sălile Muzeului Na;ional de Artă al României din București, sub numele de Cărturarul. Statuia a fost botezată astfel în mod inspirat, însă nu de autorul ei, pentru a putea fi expusă în Muzeul Național, deoarece în timpul regimului comunist trebuia ascuns faptul că îl înfățișează pe monseniorul Ghika.
-->
Răspunsuri