Gherăseni, denumire veche – Rotunzeni, este o comună din județul Buzău care include și satul Sudiți. Comuna se află în zona de câmpie, la sud de Buzău, reședința de județ, și este străbătută de șoseaua DN2C, care leagă acest oraș de Slobozia. La recnsământuil din anul 2011 comuna număra 346 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 3781 locuitori), dintre care: români – 95,54%, romi – 1,7% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoiene Gherăseni astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 97,1% și restul – nedeclarată sau altă religie. Primul sat al comunei purta denumirea de Cremenea; alături de el s-au stabilit pe la 1812 locuitori veniți de pe moșia Rotunda-Brădeanu, formând satul denumit inițial Rotunzeni și rebotezat Gherăseni după ce moșia pe care se afla a fost cumpărată de Ioan Emanuel Gherase. După aceea, a luat ființă și satul Sudiți, populat cu imigranți din Transilvania, scutiți de dări. Patru obiective din comuna Gherăseni sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județ, ca monumente istorice de interes local. Toate sunt situri arheologice, trei la Gherăseni și unul la Sudiți. Astfel, la movila Cremenea de lângă Gherăseni (în zona fostului sat Cremenea), pe malul drept al Călmățuiului, s-au descoperit o așezare de tip tell aparținând culturii Gumelnița din eneolitic (mileniul al IV-lea î.e.n.), o necropolă din secolele al II-lea–al IV-lea e.n. și o altă necropolă medievală din secolele al XV-lea–al XVII-lea. La „Lacul Frâncului”, pe același mal al râului, s-au găsit cinci necropole din perioade diferite: una din eneolitic (mileniul al V-lea î.e.n.), perioada Halstatt (secolul al XII-lea–al V-lea î.e.n.), cultura Cerneahov (secolele al II-lea–al IV-lea e.n.), epoca migrațiilor (secolul al V-lea e.n.) și epoca medievală (secolul al XV-lea–al XVII-lea). Un al treilea sit se află în colțul de nord al fostului sat Cremenea, și cuprinde o altă așezare de tip tell din cultura Gumelnița (mileniul al IV-lea î.e.n.), o așezare aparținând culturii Monteoru (Epoca Bronzului, mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.) și o necropolă medievală din secolele al XV-lea– al XVII-lea. Situl de la Sudiți, aflat în zona „la crucea lui Ștefan”, la hotarul între Sudiți și Bălai, cuprinde o așezare din cultura ceramicii liniare din neoliticul timpuriu, una din neoliticul mijlociu (cultura Boian, mileniul al V-lea î.e.n.), apoi una din cultura Gumelnița (eneolitic, mileniul al IV-lea î.e.n.), epoca migrațiilor (secolele al III-lea– al IV-lea e.n.), o necropolă din secolele al VIII-lea–al IX-lea și o așezare a culturii medievale timpurii Dridu (secolele al IX-lea–al XI-lea).
În curtea bisericii satului Sudiți, având hramul “Sfinţii Voievozi”, în anul 1990, a fost ridicat un obelisc, cu cruce în vârf, aşezat pe un postament din beton. Două medalioane reprezintă pe Fecioara cu Pruncul şi un soldat înconjurat cu frunze de laur. Inscripţia ne spune că, “Acest monument este ridicat în memoria eroilor căzuţi în luptă pentru apărarea patriei în anii 1916-1918 şi 1941-1945, precum şi în memoria martirilor căzuţi în revoluţia din 22.12.1989” . În apropierea monumentului se găseşte o cruce îmbrăţişată de o femeie care simbolizează victoria. Într-un medalion este reprezentat portretul unui erou înconjurat de frunze de laur. Inscripţia spune că s-a “Ridicat de Const. Alecu, cu soţia sa, Maria, pentru fiul lor Ion, mort la 6 august 1945”.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/09/monumente-ale-eroilor-buzoieni-comuna.html
-->
Răspunsuri