Merei este o comună din județul Buzău, care include și satele: Ciobănoaia, Dealul Viei, Dobrilești, Gura Sărății, Izvoru Dulce, Lipia, Nenciulești, Ogrăzile, Sărata-Monteoru și Valea Puțului Merei. Extremitatea sudică a comunei este aproape de zona străbătută de șoseaua națională DN1B (Buzău – Ploiești). Acolo, lângă Popasul Merei aflat pe drumul național, DN1B se intersectează cu șoseaua județeană DJ203G, care duce spre sud-est la Stâlpu și Costești și spre nord peste dealul Istrița la Tisău și apoi peste dealul Ciolanu la Măgura. În Merei, acest drum se intersectează cu altă șosea județeană, DJ205, care o leagă spre est de Vernești și spre est de Pietroasele și Breaza. La recensământul din anul 2011 comuna număra 6803 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 7251 locuitori), dintre care: români – 92,44%, romi – 3,79% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoiene Merei astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,82%, adventiști de ziua a șaptea – 1,16% și restul – nedeclarată sau altă religie. Cel mai vechi lăcaș de cult de pe teritoriul comunei este biserica Sf. Pantelimon din satul Ciobănoaia, construită din lemn în secolul al XVIII-lea de către căpitanul Constantin Bencescu și soția sa, Stana. Localitatea Sărata Monteoru este o stațiune balneară, cunoscută pentru băile sărate și băile de nămol de acolo. În stațiune există o unitate de tratament balnear a Ministerului Muncii, precum și mai multe locuri de cazare (pensiuni, campinguri). În localitate se poate vizita parcul dendrologic amenajat în curtea vilei Monteoru, fost proprietar al stațiunii, precum și mina de petrol unică în Europa și situl arheologic de pe dealul Cetățuia. Pe raza comunei sunt mai multe obiective istorice dintre care amintesc:
- Vila Monteoru, monument istoric din stațiunea Sărata-Monteoru, comuna Merei.
- Situl arheologic de interes național din zona Dealul Cetățuia-Poiana Scorușului, unde s-a descoperit o mare așezare cu necropolă din Epoca Bronzului (mileniul al III-lea–al II-lea î.e.n.).
- Alte nouăsprezece obiective incluse pe lista monumentelor istorice de interes județean dintre care:
- Nouă dintre acestea sunt situri arheologice:
- Cinci sunt monumente de arhitectură:
- biserica de lemn „Sfântul Pantelimon” de la Ciobănoaia datând din secolul al XVIII-lea;
- pivnița brâncovenească de la sfârșitul secolului al XVII-lea din satul Izvoru Dulce;
- biserica „Sfânta Troiță” cu clopotnița, din același sat (construită la 1813);
- mina de petrol de la Sărata Monteoru (1874)
- ansamblul „Băile Monteoru” cuprinzând bazinele vechi (1888–1895) și vila Monteoru (1903).
- Alte cinci monumente sunt clasificate ca monumente memoriale și funerare, toate fiind vechi cruci de piatră răspândite pe teritoriul comunei:
În faţa taberei şcolare, din stațiunea Sărata-Monteoru, într-un splendid cadru natural, s-a “Ridicat în timpul domniei M.S.Regelui Carol al II-lea, din fondurile date de Societatea Cooperatistă “Munca” şi Primăria comunei Monteoru, pe locul donat de moşt(enitorul) Gr(igore) C. Monteoru, 1933 octombrie 29” un monument dedicat “Eroilor din Monteoru, 1916-1919. Morţi pentru patrie”, cum ne informează inscripţia săpată pe spatele soclului. Monumentul are un soclu masiv, de piatră, care susţine statuia din bronz a unui ostaş aflat în acţiune, cu mâinile pe armă, exprimând dârzenie şi voinţa de a apăra cu orice preţ pământul strămoşesc călcat de duşman. Statuia este opera sculptorului Ion Jalea. Ansamblul monumentului a fost realizat de Cristea Gheorghe Rădulescu din Buzău. Pe soclu sunt înscrise numele eroilor căzuţi în timpul Primului Război Mondial (31), la care au fost adăugaţi cei ce s-au jertfit în Al Doilea Război Mondial (30).
La intrarea în curtea bisericii cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, din stațiune, în stânga, la şosea, a fost ridicată o cruce din marmură, aşezată pe un soclu din ciment mozaicat. Pe cruce sunt fotografiile a doi eroi, tată şi fiu, şi inscripţia: “Dinu Grigore, decedat 1916 la Turtucaia” şi “ Dinu Gr. Nicu, mort în luptele de la Vigoda la 28 august 1941”. Pe soclu este înscris următorul text: “Dragă soţ. Mi-ai răscolit durerea şi mi-ai luat fericirea. Îmi lăsaseşi un băieţel de un an şi şapte luni, l-am făcut mare ca să-mi moară pentru ţară, la fel ca şi tine. Tu, la Turtucaia, iar băiatul la Vigoda, departe de căsuţa noastră cea fericită. Aş vrea ca viaţa pe acest pământ să-mi fie cât mai scurtă ca să pot să vin mai repede lângă voi, soţ şi copil drag. Maria”.
În faţa bisericii din stațiune, peste drum, o cruce, din marmură albă, aşezată pe un mic soclu de ciment mozaicat, a fost “Ridicată în memoria eroilor pentru libertate în anul 1989 şi pentru Mihai” de către familia Dănoiu.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/08/monumente-ale-eroilor-buzoieni-comuna_23.html
-->
Răspunsuri