În data de 11 octombrie anul curent Banca Naţională a României va lansa în circuitul numismatic o monedă din argint și o monedă din tombac cuprat cu tema 100 de ani de la înființarea Institutului ,,Cantacuzino”.
Aversul monedei din argint prezintă portretul și numele doctorului Ioan Cantacuzino, inscripția verticală „ROMANIA”, stema României, anul de emisiune „2021” și valoarea nominală „10 LEI”, suprapuse peste inscripția repetată, scrisă ca microtext, ,,INSTITUTUL CANTACUZINO”. Caracteristicile tehnice ale acestei monede sunt următoarele: valoarea – 10 lei, data emiterii - 11 octombrie 2011, material (compoziție) – argint, titlu – 99,9%, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 31,103 grame, calitatea – proof, cant – zimțat, tiraj – 5000 exemplare și preț unitar de achiziție cu T.V.A. inclus – 415 lei.
Aversul monedei din tombac cuprat prezintă portretul și numele doctorului Ioan Cantacuzino, inscripția verticală „ROMANIA”, stema României, anul de emisiune „2021” și valoarea nominală „1 LEU”, suprapuse peste inscripția repetată, scrisă ca microtext, ,,INSTITUTUL CANTACUZINO”. Pe reversul comun al monedelor din argint și din tombac cuprat redă clădirea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară ,,Cantacuzino” și inscripțiile ,,100 DE ANI” și «INSTITUTUL ,,CANTACUZINO”». Caracteristicile tehnice ale acestei monede sunt următoarele: valoarea – 1 leu, data emiterii - 11 octombrie 2011, material (compoziție) – tombac cuprat, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 23,5 grame, calitatea – proof, cant – zimțat, tiraj – 5000 exemplare și preț unitar de achiziție cu T.V.A. inclus – 110 lei.
Ion Cantacuzino, cunoscut și ca Ioan Cantacuzino, (născut la data de 25 noiembrie 1863 în Bucureşti şi decedat la data de 14 ianuarie 1934 tot la Bucureşti ) a fost un academician, medic, microbiolog, profesor universitar român, fondatorul școlii românești de imunololgie şi patologie experimentală. Ion Cantacuzino a desfășurat o bogată activitate de cercetare privind vibrionul holeric și vaccinarea antiholerică, imunizarea activă împotriva dizenteriei și febrei tifoide, etiologia și patologia scarlatinei. Începând cu anul 1986 publică lucrări despre sistemele și funcțiile fagocitare în regnul animal și despre rolul fenomenelor electrofiziologice în mecanismele imunitare. Pe baza cercetărilor sale privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus la punct o metodă de vaccinare antiholerică, numită Metoda Cantacuzino, metodă folosită și astăzi în țările unde se mai semnalează cazuri de holeră. Datorită lui Ion Cantacuzino, România a fost a doua țară din lume, după Franța, care a introdus în anul 1926 vaccinul BCG, având germeni cu virulență atenuată, pentru vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei. Ion Cantacuzino a fost un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice, calitate pe care a demonstrat-o în combaterea epidemiei de tifos și holerei în timpul primului război mondial și în campania antimalarică. Ion Cantacuzino a fost membru titular al Academiei Române, din anul 1925, membru în Comitetul de Igienă al Ligii Națiunilor, al societăților de Biologie, de Patologie Exotică și al Academiei de Științe din Paris. Numeroase universități i-au acordat titlul de Doctor honoris causa: Lyon – 1922, Bruxelles – 1924, Monpellier – 1930, Atena – 1932 și Bordeaux – 1934.
Institutul „Cantacuzino” a fost înființat la 1 aprilie 1921, prin Înaltul Decret emis de Regele Ferdinand I, sub denumirea de Institutul de Seruri și Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino". De-a lungul unei perioade de aproape 100 de ani, în Institutul Cantacuzino s-au efectuat cercetări în toate domeniile importante ale microbiologiei și științelor conexe, s-au produs o serie de vaccinuri si seruri terapeutice, specialiștii săi fiind implicați în activități de sănătate publică (în special prin activitatea de îndrumare metodologică a Institutelor de sănătate publică din România), de supraveghere epidemiologică a teritoriului, de documentare și pregătire a personalului medical de specialitate. Școala științifică ce s-a format în și pe lângă Institutul Cantacuzino a concentrat eforturile de cercetare în domeniile microbiologiei si patologiei experimentale, favorizând dezvoltarea acestora în România. Institutul Cantacuzino a devenit treptat unul dintre cele mai importante centre de cercetare în domeniile științelor biomedicale, igienă și epidemiologie, patologie comparată și patologie infecțioasă, biochimie, enzimologie, imunologie, etc. Pe lângă activitatea științifică, în institut, se desfășoară și o susținută activitate de sănătate publică, concentrată în Centre de Referință. Institutul Cantacuzino găzduiește astfel Colecția Națională de Tulpini Microbiene și o serie de colecții de tulpini virale de referință. Tot aici, se desfășoară și o intensă activitate de învățământ, în cadrul catedrei de Microbiologie si Epidemiologie a Facultății de Medicină din UMF „Carol Davila”, București, (cursuri și lucrări practice pentru studenți, cursuri, demonstrații și stagii practice pentru medici rezidenți, stagii și cursuri de pregătire medicală continuă pentru medici specialiști microbiologi, epidemiologi și biologi). În laboratoarele institutului, absolvenții facultăților de medicină și biologie își pregătesc tezele de licență și de doctorat. Din 2017, Institutul a fost trecut de la Ministerul Sănătății în subordinea Ministerului Apărării Naționale, sub denumirea de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”, cu scopul de a-l revigora și a se relua producția de vaccinuri și de alte produse prin care s-a făcut renumit.
-->
Răspunsuri