Începând cu data de 23 septembrie 2024, Banca Națională a României va lansa în circuitul numismatic mondial o monedă din argint cu tema 145 de ani de la nașterea Ceciliei Cuțescu-Storck. Aversul monedei prezintă o compoziție grafică sub forma unei palete de pictură, valoarea nominală „10 LEI”, stema României, inscripția „ROMANIA” și anul de emisiune „2024”, iar reversul redă portretul, numele Ceciliei Cuțescu-Storck și anii între care aceasta a trăit „1879”, „1969”. Moneda are următoarele caracteristici tehnice:
- data emiterii – 23 septembrie 2024
- emitent – Monetăria Statului la comanda B.N.R. (Bănca Națională a României)
- tema – 145 de ani de la nașterea Ceciliei Cuțescu-Ștork
- valoarea – 10 lei
- metal (compoziție) – argint
- titlu - 99,9%
- forma - rotundă
- diametrul – 37 milimetri
- greutatea – 31,103 grame
- cant – zimțat
- calitate – proof
- tiraj – 5000 exemplare
- preț unitar de vânzare (fără TVA) la magazinele sucursalelor regionale Bucureşti, Cluj, Constanța, Dolj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României – 510 lei
Cecilia Cuțescu-Storck a fost o pictoriță română cu o puternică influență în viața culturală din perioada interbelică, care s-a născut la data de 14 martie 1879 în satul Râul Vadului, comuna Câineni – Vâlcea și a decedat la data de 29 octombrie 1969 în București. A fost adoptată de bunicii materni, de la care a luat numele de familie Cuțescu, dar a rămas foarte foarte apropiată și de părinți, Natalia și Ion Brăneanu. Împreună cu bunicii, Cecilia Cuțescu se mută la București pentru a frecventa prestigioasa Școală Centrală de Fete. Pasionată de artă de la o vârstă fragedă, se ascunde în timpul orelor de școală pentru a picta. La terminarea școlii, familia Cuțescu cere sfatul pictorului polonez Tadeusz Ajdukiewicz, o personalitate cu renume la vremea aceea, care confirmă talentul Ceciliei. Artista este trimisă la Munchen în 1897 unde studiază la Damenakademie cu profesorii Fehr și Schmidt, iar în 1899 se mută la Paris unde frecventează Académie Julien sub tutela lui Jean Paul Laurens si Benjamin Constant. În acest timp expune constant în Franța și în România. La Paris lucrările îi sunt acceptate la Salonul de Toamnă, iar în 1906 are prima expoziție personală la Galerie Hessèle pe Rue Lafitte. La București este co-optată in gruparea Tinerimea artistică, iar lucrările ei au fost expuse alături de cele ale lui Brâncuși. În timpul șederii la Paris, în 1903, se căsătorește cu violonistul Romulus Kunzer, cu care are un fiu, Romeo, devenit și el pictor important, sub numele de Romeo Stork. Căsătoria însa nu durează mult. În 1906 artista revine în țară definitiv și se stabilește la București, iar trei ani mai târziu se căsătorește cu sculptorul Frederic (Friz) Stork. Împreună au două fiice: Gabriela Storck, devenită arhitect, și Cecilia (Lita) Botez, ceramistă. După întoarcerea în țară, devine tot mai interesată de artele decorative și pictura murală monumentală. În 1916, devine profesoară la catedra de arte decorative a Academiei de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa. Creează numeroase picturi murale în clădiri publice din București, dintre care cea mai importantă este marea frescă "Istoria Negoțului Românesc", realizată în 1933 în aula Academiei de Studii Economice. O altă operă a sa este pictura "Agricultura, Industria și Comerțul" (1916) aflată în holul de onoare al Bancii Marmorosch-Blank, clădire situată pe strada Doamnei și proiectată de arhitectul Petre Antonescu. În aceeași perioadă artista primește o altă comandă prestigioasă, anume plafonul din Sala Tronului a Palatului Regal, astăzi Muzeul Național de Artă al României. Compoziția alegorică în format tondo se intitulează "Apologia artelor românești". În 1937 este invitată să participe la decorarea Pavilionului Românesc la Expoziția Internațională de la Paris cu compoziția "Petru Cercel și curtea sa". Continuă să expună în țară (la Tinerimea artistică, în saloanele oficiale și la expoziții de stat) și peste hotare, iar în anii 1924 și 1928 reprezintă România la Bienala de la Veneția. În 1937, este aleasă președintă a Sindicatului de Arte Frumoase. În 1948 operele de arta ale soților Storck au fost declarate de utilitate publica, iar în 1951 atelierele celor doi artiști au fost deschise ca muzeu de arta, familia a păstrând spațiul de locuit. În prezent imobilul poate fi vizitat si adăpostește Muzeul de Artă Frederic Stork și Cecilia Cuțescu-Stork. Pentru meritele sale artista a fost distinsă după cum urmează:
- Medalia de aur si Marele premiu la Expoziția Internațională de la Barcelona (1929)
- Cavaler al Ordinul Meritul Civil, Spania (1930)
- Cavaler al Legiunii de Onoare, Franța (1933)
- Medalia de aur la Expoziția Internațională de la Paris (1937)
- Maestru Emerit al artei în 1957, pentru întreaga activitate artistică.
-->
Răspunsuri