În data de 26 februarie 2024, Banca Națională a României va lansa în circuitul numismatic mondial o monedă din argint cu tema 270 de ani de la nașterea lui Gheorghe Șincai. Aversul monedei prezintă o imagine de epocă din Blaj, reprezentând catedrala greco-catolică și o parte din școala de obște, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, stema României, valoarea nominală „10 LEI” și anul de emisiune „2024”, ia reversul redă portretul și numele lui Gheorghe Șincai și anii între care a trăit acesta „1754” și „1816”. Moneda are următoarele caracteristici tehnice:
- data emiterii – 26 febriuarie 2024
- emitent – Monetăria Statului din București la comanda Băncii Naționale a României (B.N.R.)
- tema – 270 de ani de la nașterea lui Gheorghe Șincai
- valoarea nominală – 10 lei
- material (compoziție) – argint
- titlu – 99,9%
- forma – rotundă
- diametrul – 37 milimetri
- greutatea – 31,103 grame
- cant – zimțat
- calitate – proof
- tiraj – 5000 bucăți
- preț unitar de achiziție, fără TVA, de la magazinele bucureștene ale BNR din București, Cluj, Constanța, Craiova, Iași și Timișoara – 490 lei
Gheorghe Șincai (George) a fost un istoric, filolog, traductor și scriitor român, reprezentat al Școlii Ardelene, care s-a născut la data de 28 februarie în localtatea Râciu (azi județul Mureș) și a decedat la data de 2 noiembrie 1816 în localitatea slovacă Svinica. A studiat la Colegiul Reformat din Târgu Mureș, apoi la Cluj, Bistrița, Blaj, Viena și la Colegiul Urban Pontifical “De Propaganda Fide” de la Roma, în ultimele două orașe împreună cu Samuil Micu, nepotul episcopului Inochențiu Micu-Klein. Ca director al învățământului greco-catolic din Transivania a adus o contribuție fundamentală în acțiunea de răspândire a culturii în mediul rural. A elaborat alături de Samuil Micu prima gramatică tipărită a limbii române: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (Viena – 1780). Cunoștea bine limbile: româna, latina, maghiara, germana, greaca veche, italiana și franceza. A depus o muncă asiduă de luminare a maselor, dedicându-se carierei didactice și contribuind la întemeierea unui număr impresionant de școli confesionale greco-catolice (în număr de peste 300). În anul 1784 a fost numit director general al școlilor românești unite din întreaga Transilvanie. În scopuri didactice, a tradus și a elaborat manualele fundamentale: Abecedarul, Gramatica, Aritmetica și Catehismul, adaptând sau creând terminologia necesară înțelegerii acestora de către elevi. Datorită atitudinii ostile față de numirea episcopului Ioan Bob dar și datorită faptului că a căzut în patima alcoolului, nemaifiind responsabil de declarațiile sale, pe data de 24 august 1794 a fost arestat și întemnițat la Aiud. În anul 1811 a publicat lucrarea istorică, scrisă sub forma analelor, intitulată amplu: Hronica românilor și a mai multor neamuri în cât au fost ele amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările și faptele unora față de ale altora nu se pot scrie pre înțeles, din mai multe mii de autori, în cursul a treizeci și patru de ani culese.
Biserica catedrală din Blaj, județul Alba, denumire oficială, Catedrala “Sfânta Treime” este un valoros edificiu baroc, construit între anii 1741 – 1749 după planurile arhitecților vienezi Anton și Johann Martinelli. Aceștia au folosit ca sursă de inspirație Biserica Iezuiților din Cluj, prima biserică catolică ridicată în Transilvania după Reformă. Lăcașul de cult este catedrală arhiepiscopală majoră a Bisericii Române Unite cu Roma și monument istoric clasat în grupa „A” „monumentele istorice de valoare națională și universală”. Episcopul Ioan Inocențiu Micu Klein a încheiat pe 30 martie 1738 un contract cu Johann Martinelli, arhitectul curții imperiale din Viena, pentru realizarea catedralei, a școlilor și Mănăstirii Sfintei Treimi, contra sumei de 61.000 de florini austrieci. În anul 1748 construcția a fost terminată, rămânând de executat finisajele. Catedrala a fost sfințită de episcopul Petru Pavel Aron, succesorul fondatorului său, în anul 1756. Construcția a fost extinsă în anul 1838, când i-au fost adăugate cele două turnuri monumentale. Alături de Academia Teologică domină piața centrală a municipiului Blaj. Pictura cupolei datează din anii 1748-1749 și este realizată în patru registre, în stil bizantin cu accente realiste. În primul registru este reprezentat Isus ca mare arhiereu, înconjurat de papii Silvestru I. Grigore cel Mare, Clement I, Martin I, Ipolit, Leon cel Mare, Anastasie I și Ioan al VIII-lea. Portretele celor opt papi au fost pictate de Iacob Zugravul, după modelul realizat de Grigore Ranite în Biserica Sf. Paraschiva din Rășinari. Semnătura lui Iacob Zugravul („Iacov Zugraf”), fiul preotului unit Radu din Rășinari, se află în lanternou, sub picioarele apostolului Simon. În registrul al doilea este reprezentată Liturghia Îngerească. Registrul al treilea redă ciclul praznicelor: Nașterea Fecioarei Maria, Intrarea în Biserică a Fecioarei Maria, Buna Vestire, Nașterea lui Isus, Botezul lui Isus, Întâmpinarea Domnului, Duminica Floriilor, Învierea Domnului, Înălțarea la Cer, Sfânta Treime, Schimbarea la Față și Adormirea Maicii Domnului. Registrul al patrulea evocă de asemenea scene din viața Mântuitorului. Iconostasul a fost realizat în perioada următoare. A fost sculptat în lemn de tei la Târgu Mureș de către tâmplarul Aldea. Iconostasul a fost adus la Blaj pe bucăți, cu carul, și așezat în catedrală. Icoanele au fost pictate de meșterul Ștefan Tenețchi din Arad, în anul 1765. Nicolae Iorga a apreciat acest iconostas (catapeteasmă) ca fiind „desigur cea mai impunătoare prin întindere și bogăție din toată românimea”. În altar se găsesc trei picturi executate de Raicu: Coborârea Sfântului Spirit, în absidă: Botezul lui Isus în Iordan, în partea dreaptă, iar în stânga, la masa proscomidiei, Punerea lui Isus în mormânt. Pe pereții exteriori ai scării amvonului se află picturi pe lemn, realizate tot de Raicu, reprezentând pe Vasile cel Mare arhiepiscopul Cezareei Capadociei; Sfântul Grigore Dialogul, papă al Romei și Ioan Gură de aur, arhiepiscopul Constantinopolului, iar pe exteriorul amvonului propriu-zis se află icoanele celor patru evangheliști. Masa altarului și iconostasul au fost sfințite la 14 septembrie 1765 de episcopul Atanasie Rednic. Un preţios obiect al catedralei este uriaşul covor, prins deasupra corului la ocazii festive. A fost ţesut în Maramureş, după desenul lui Octavian Smigelschi şi este lucrat în stil de gobelin, înfăţişând un vultur uriaş cu aripile întinse deasupra "Noului Ierusalim". Catedrala este înconjurată din trei părţi de clădirile fostei mănăstiri "Sfânta Treime", opera arhitectului vienez Martinelli. Mănăstirea a fost construită între anii 1741-1747. Aici au fost deschise în 1754 primele şcoli româneşti: şcoala de obşte, şcoala latinească şi cea de preoţie. Piatra lor de temelie a fost pusă de episcopul Ioan Inocenţiu Micu în anul 1738. După 1848 se ridică noi corpuri în stânga (Seminarul teologic arhidiecezan, Şcoala de fete) şi dreapta (Preparandia, Internatul de băieţi). Internatul de băieţi, numit şi "Internatul Vancean", a fost ridicat sub mitropolitul Ioan Vancea. Astăzi este Centrul de plasament familial.
-->
Răspunsuri