În data de 7 iulie 2025, Banca Națională a României va lansa în circuitul numismatic mondial o monedă din tombac cuprat cu tema 2025 - „Anul Cardinal Iuliu Hossu”. Aversul monedei prezintă o imagine de epocă a Catedralei Greco-Catolice din Gherla, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, anul de emisiune „2025”, stema României și valoarea nominală „1 LEU”, iar reversul redă portretul și numele cardinalului Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla, senator de drept și membru de onoare al Academiei Române. Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele:
- data emiterii – 7 iulie 2025
- emitent – Monetăria Statului la comanda BNR (Banca Națională a României)
- tema – 2025 – Anul Cardinal Iuliu Hossu
- valoarea – 1 leu
- material compoziție – tombac cuprat
- forma – rotundă
- diametrul - 37 milimetri
- greutatea – 23,5 grame
- cantul – zimțat
- calitatea – proof
- tirajul – 5000 piese
- prețul unitar de achiziție, fără TVA, la magazinele BNR din țară (București, Cluj, Constanța, Craiova, Iași și Timișoara) – 250 lei
Catedrala Greco-Catolică din Gherla, cu hramul Intrarea în Templu a Fecioarei Maria, a fost construită în anii 1905 – 1906 drept catedrală a Episcopiei Române Unite de la Gherla. Edificiul este situat pe Bulevardul Ștefan cel Mare. În anul 1904 episcopul Ioan Szabo (cel de-al IV-lea Ierarh al Eparhiei de Gherla) a cerut și a obținut de la Ministerul Cultelor de la Budapesta suma de 80000 de coroane de aur, pentru realizarea edificiului eclezial. Biserica a fost proiectată după modelul bisericii arhiepiscopale din Atena. Piatra de temelie a fost binecuvântată la 19 mai 1905, a doua zi de Rusalii. Sfințirea lăcașului de cult a fost făcută de episcopul Ioan Szabo în ziua de 24 decembrie 1907. În anul 1917 armata austro-ungară a rechiziționat arama de pe cupolă și două clopote ale catedralei. Soldații imperiali au lucrat 19 zile ca să dea jos arama și să monteze în locul ei tablă albă. Edificiul eclezial a fost folosit drept catedrală a Episcopiei de Gherla până în anul 1930, când Eparhia unită de Gherla și-a mutat sediul la Cluj, în timpul episcopului Iulian Hosu. Din anul 1948 când autoritățile comuniste au interzis Biserica greco catolică din România, edificiul este folosit de o parohie ortodoxă. În data de 2 iunie 2005 patriarhul Teoctist a anunțat intenția de restituire a acestui lăcaș de cult vechilor proprietari. Catedrala însă nu a fost restituită nici până în ziua de astăzi.
Iulian Hossu s-a născut în satul Milașul Mare – Nagynyulas (azi Milaș), în jud. Bistrița-Năsăud, la 30/31 ianuarie 1885, ca al treilea din cei șase fii ai preotului Ioan, parohul de Milaș, și ai soției sale, Victoria. A studiat la Școala confesională greco-catolică din Milașul Mare, apoi, între 1896-1899, Gimnaziul Luteran German din Reghin, și între 1899-1900, Gimnaziul Romano-Catolic din Târgu Mureș. Din 1900 urmează Gimnaziul Superior Român-Unit din Blaj, unde în 1904 a obținut diploma de bacalaureat. După încheierea studiilor în țară, din toamna anului 1904 a fost trimis la Roma, ca student la Institutului „De Propaganda Fide” pentru ca în anul 1906 să obțină doctoratul în filosofie, iar în 18 iunie 1910, titlul de doctor în «sfânta teologie». A fost hirotonit preot la 27 martie 1910, la Roma, în biserica Colegiului Urbano. După hirotonire s-a întors în Eparhia de Lugoj, unde, între 1910-1912, a îndeplinit diferite funcțiuni. A fost, pe rând, notar, arhivist, bibliotecar, secretar consistorial, secretar episcopal. În 1912, a fost numit director de cancelarie asesor consistorial, urmând ca în 1913 să fie numit profesor de studii biblice la Seminarul diecezan din Lugoj. Era o persoană cu o cultură vastă, cunoștea șase limbi de circulație internațională și limbile clasice, se descurca cu ușurință în limbile uzuale ale Imperiului vremii. În anul 1914 a fost trimis ca delegat episcopal la Congresul Euharistic de la Lourdes. Pe drumul de întoarcere din acest pelerinaj l-a surprins începutul primului război mondial. Reîntors în țară, s-a înrolat în grad de sublocotenent și a plecat pe fronturile din Boemia, Moravia și Austria, cu misiunea de a celebra Liturghii, de a parcurge spitalele de campanie și a aduce soldaților răniți alinare sufletească, prin îndrumare spirituală sau spovedanie. Tuturor românilor le transmitea speranța în biruința idealului național, repetându-le cu încredere: „Dreptatea va învinge!” În semn de recunoaștere a meritelor din perioada 1914-1917, în care a activat ca preot militar, i s-a conferit Crucea de onoare clasa a II-a, cu decorația de război a Crucii Roșii iar mai târziu a primit «laudă și recunoștință pentru distinsele servicii din vremea de război». În 1917 a fost ridicat la rangul de episcop de Blaj-Gherla. Episcopul Iuliu Hossu a avut și marele rol de a fi Vestitorul Marii Uniri: la 1 decembrie 1918 a fost desemnat să dea citire „Rezoluțiunii Adunării Naționale”, la Alba Iulia. Mai apoi, între 12-14 decembrie 1918, a făcut parte din delegația care a prezentat actul Unirii Regelui Ferdinand I, la București. La 5 iunie 1930 a fost numit Episcop de Cluj-Gherla, sediul fiind transferat la Cluj și Eparhia devenind de Cluj-Gherla. La 13 decembrie 1931 a fost decorat cu „Ordinul Ferdinand I, în grad de Mare Ofițer”, mai apoi, la 8 iunie 1935, i-a fost decernat „Ordinul Ferdinand I, în grad de Mare Cruce”. Sub păstorirea sa au luat amploare marile pelerinaje la Mănăstirea Nicula. La Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Arhiereul Iuliu Hossu cuvânta aici, an de an, în fața zecilor de mii de pelerini veniți să se roage la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În perioada 16 februarie – 8 martie 1940 s-a aflat la Roma împreună cu alți ierarhi greco-catolici, solicitând intervenția Papei Pius al XII-lea în favoarea Transilvaniei, a cărei integritate teritorială era amenințată. Perioada 1940-1944, cu cedarea Ardealului, l-a găsit pe Arhiereul Iuliu Hossu ca singur mentor spiritual al românilor din zonă, pentru că a rămas alături de turma sa, punându-și în pericol viața cel puțin de trei ori când au fost organizate atentate. La 2 iunie 1945 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Anul 1948 marchează suprimarea Bisericii Greco-Catolice: la 1 decembrie 1948 a fost emis Decretul nr. 358 prin care Biserica Română Unită a fost scoasă în afara legii, iar bunurile ei au fost împărțite între diferite ministere și Biserica Ortodoxă Română. În noaptea de 28/29 octombrie 1948, Episcopul Iuliu Hossu a fost arestat la locuința din București a fratelui său, Traian, și dus la Ministerul de Interne. Aici a avut o scurtă întâlnire cu ministrul cultelor, Stanciu Stoian, și mai târziu a avut o întrevedere și cu prim-ministrul comunist, Petru Groza, amândouă însă fără niciun rezultat. În continuare, împreună cu ceilalți Episcopi arestați și ei la 28-29 octombrie 1948, au fost duși la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde au fost închiși din 31 octombrie 1948 până în 26 februarie 1949. Aici, atât Patriarhul Iustinian Marina cât și vicarul său, Teoctist Arăpașu, i-au vizitat, pentru a sta de vorbă cu Episcopii greco-catolici și a le cere să renunțe la unirea cu Scaunul apostolic al Romei. Răspunsul Episcopului Iuliu Hossu a fost, ca de fiecare dată când era anchetat: „Nu pot, credința noastră este viața noastră!” A urmat, între 27 februarie 1949 – 24 mai 1950, un arest preventiv la Mănăstirea Căldărușani. În urma refuzului de a-și abandona credința, între 1950-1955 Episcopii greco-catolici au fost încarcerați la penitenciarul din Sighet. Episcopul Iuliu Hossu a fost deținut la Sighet, în regim de exterminare, între 27 februarie 1949 – 24 mai 1950. Timpul detenției l-a trăit ca pe un timp de exerciții spirituale, celula închisorii a devenit o capelă de rugăciune, transformând timpul vieții sale într-o ofrandă liturgică adusă lui Dumnezeu. Ulterior, având domicilu forțat și fiind supravegheat de securitate, în anul 1969 Papa Paul al VI-lea l-a ridicat la demnitatea de Cardinal și apoi Cardinal in pectore (primul Cardinal al Bisericii Române Unite și al națiunii române), decizie anunțată public în Vatican abia la 5 martie 1973. În data de 28 mai 1970 s-a stins din viață la Spitalul Colentina din București și a fost înhumat la Cimitirul Bellu catolic din capitală, chiar în ziua următoare. La 7 decembrie 1982, rămășițele pământești au fost transferate, fiind depuse într-un cavou subteran concesionat în Cimitirul Bellu catolic.Marți, 19 martie 2019, Sfântul Părinte Papa Francisc a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul de recunoaștere a martiriului Episcopilor greco-catolici români Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, „uciși din ură față de credință în diverse locuri din România între 1950 și 1970”. Decretul a fost semnat de către Suveranul Pontif cu ocazia ceremoniei de beatificare din cadrul Sfintei Liturghii celebrată duminică, 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj.
-->
Răspunsuri