Începând cu data de 13 noiembrie 2023, Banca Naţională a României va lansa în circuitul numismatic o monedă din argint cu tema 100 de ani de la nașterea Monicăi Lovinescu. Aversul monedei redă un microfon de studio de radio și o carte, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „10 LEI”, stema României și anul de emisiune „2023”, iar reversul monedei prezintă portretul, numele și anii între care a trăit Monica Lovinescu „1923” și „2008”, reprezentați în jurul unui element de design ce simbolizează activitatea de om de radio și scriitor al acesteia. Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele:
- Data emiterii – 13 noiembrie 2023
- Emitent – Monetăria Statului la comanda Băncii Naționale a României (BNR)
- Tema – 100 de ani de la nașterea Monică Lovinescu
- Valoarea - 10 lei
- Material (compoziție) – argint
- Titlul – 99,9%
- Forma – rotundă
- Diametrul – 37 milimetri
- Greutatea – 31,103 grame
- Cant – zimțat
- Calitatea - proof
- Tiraj - 5000 piese
- Preţul unitar de vânzare la magazinele BNR, fără TVA – 480 lei
Monica Lovinescu a fost o intelectuală română care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist. Ea s-a născut la data de 19 noiembrie 1923 la București și a decedat la data de 20 aprilie 2008 la Paris. Este unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și Ecaterina Bălăcioiu, la rândul ei critic literar, devenind o autoritate în materie de literatură română contemporană. După 1947 a trăit și a activat în exil în Franța, fiind una din cele mai cunoscute voci ale postului anticomunist Radio Europa Liberă, unde a realizat emisiunile: Actualitatea culturală românească și Teze și antiteze la Paris. Mama sa a sfârșit în închisorile staliniste, un fapt care a marcat-o pentru tot restul vieții. Angajamentul ferm anticomunist s-a soldat în 1977 cu un atentat asupra vieții sale și cu campanii de calomniere în presa românească și în publicațiile finanțate de către regimul comunist. Monica Lovinescu a fost căsătorită cu poetul, publicistul și omul de radio Virgil Ierunca. Cuplul Lovinescu-Ierunca a întreținut relații apropiate cu figurile importante ale exilului românesc, locuința lor pariziană devenind un nod pentru exilul românesc și pentru scriitorii și personalitățile culturale române aflate în vizită la Paris. A publicat mult sub pseudonimele: Adriana Georgescu, Claude Jaillet, Claude Pascal sau Monique Saint Come. După Revoluție au ales să rămână în continuare în Franța, Lovinescu supraviețuindu-i soțului său cu câțiva ani. Rămășițele lor pământești a fost repatriate în 2008, fiind întâmpinate cu onoruri militare. În anul 1942 a terminat Liceul Notre Dame de Sion din București, iar în 1946 a obținut licența în Litere la Universitatea din București. A lucrat ca asistentă a lui Camil Petrescu, în cadrul seminarului de teatru condus de acesta. După instaurarea regimului comunist în România, în septembrie 1947, pleacă în Franța ca bursieră a statului francez, iar în primele zile ale anului 1948 cere azil poilitic. În Franța colaborează cu articole și studii despre literatura română și despre ideologia comunistă care aservise România, publicând în mai multe reviste. Din anul 1951 și până în 1974 colaborează la emisiunea în limba română a Radiodifuziunii Franceze, precum și la redacția centrală a emisiunilor pentru Europa răsăriteană. Începând din 1962 colaborează la Radio Europa Liberă unde avea două emisiuni săptămânale. Aceste emisiuni au avut o puternică influență în România, atât în mediile culturale cât și în rândurile publicului larg.
Pentru întreaga sa activitate de ziaristă și critic literar, Monica Lovinescu a primit următoarele distinții:
- Diploma de Onoare pe anul 1987 a Academiei Româno-Americane de Științe și Arte
- Ordinul Steaua Românie în grad de cavaler – 1989
- Ordinul național Steaua Românie în grad de mare ofițer
Din scrierile sale enumăr:
- Seria de volume din ciclul „Unde scurte” (transcrieri al emisiunilor sale de radio)
- Seria de volume „Jurnalul”
- La apa Vavilonului – 1999
- Diagonale – 2002
- Cuvântul din cuvinte - 2007
Are și multe traduceri dar și colaborări cu alți scriitori. Redau mai jos câteva aprecieri despre Monica Lovinescu:
- Tia Șerbănescu - jurnalist și scriitor: „Știa prea bine că iubirea ei adâncă și aspră pentru noi și pentru țara în care-i sunt îngropați părinții ne găsește nepregătiți pentru adevăr, pentru discernământ, pentru schimbare dar n-a încetat să ni se devoteze și să depună mărturie despre noi până în ultimul rând pe care l-a scris”.
- Doina Jela - scriitor și editor: “Pentru noi Monica Lovinescu ar fi trebuit sa nu moară niciodată. Niciodată nu o să fim destul de maturi, de limpezi, de fermi ca să ne putem lipsi de discernămîntul ei moral, de intransigența ei iubitoare, de devotamentul pe care ni l-a arătat și de iubirea ei pentru noi, mai bună decît propria noastră iubire de noi”
- Emil Hurezeanu – jurnalist: „Jurnalele Monicăi Lovinescu sunt unul dintre cele mai importante documente de experiență umană dincolo de Cortina de Fier, dar strâns legate de realitățile românești. Deși nu a trăit în România în ultimii 50 de ani, a cunoscut bine România, a iubit-o, a slujit-o, în numele unei valori a spiritului liber pe care le-a susținut”
- Cristian Tudor Popescu – ziarist: „Odată cu dispariția Monicăi Lovinescu, se stinge vremea trăirii în cultură pe viață și pe moarte. Monica Lovinescu reprezintă o rasă aproape dispărută: credincios practicant al lucidității morale; un om gata să moară pentru un principiu, pentru o convingere.”
- Horia-Roman Patapievici - filozof și eseist: „Monica Lovinescu a fost un martor al adevăruluiși o voce a celor care nu puteau să aibă o voce înainte de 1989.”
-->
Răspunsuri