Cel mai mare parc buzoian – vestitul Parc Crâng, reminescență a vechiului și cunoscutului Codrul al Vlăsiei, păstrează printre altele două turnuri de apă, azi abandonate. Există zvonuri că aceste turnuri vor fi reabilitate, dar până în prezent nu s-a înteprins nimic.
Despre turnul vechi se zice că va fi amenajat ca un muzeu al apei iar cel nou ca observator astronomic. Vom trăi și vom vedea! Aceste turnuri asigurat încă din anul 1897 apă potabilă pentru buzoieni, la inițiativa primarului Nicu I. Constantinescu, unul dintre cei mai vizionari şi eficienţi edili ai oraşului. Cel mai bătrân este castelul de apă construit din cărămidă, cu o capacitate de 100 metri cubi. El constă într-un turn de cărămidă care susținea rezervorul de apă. Construcția s-a realizat sub conducerea inginerului Grigore Poenaru, după planurile lui Emil Boianovici, ahitect-şef al oraşului la acea vreme. Conducta principală de alimentare cu apă a oraşului a fost montată în acelaşi an, apa fiind folosită şi la spălarea străzilor şi udarea peluzelor cu flori, dar şi pentru curăţenia halelor de carne şi peşte. Ca urmare, fântânile din Piaţa Dacia au fost desfiinţate şi s-a făcut racordarea la conducta de apă adusă din Crâng. Rezervorul era deservit de o pompă cu abur adusă din import. El zace abandonat de prin 1936.
În anul 1907 s-a construit un alt turn de beton mai rezistent, cu rezervor de 110 metri cubi ce era dotat cu o stație de pompare și mai puternică. După o lungă perioadă de utilizare, și acesta din urmă a fost abandonat.
În anul 1973 a fost dezvelită la Buzău, în Parcul Tineretului, statuia din bronz a compozitorului George Enescu, operă a cunoscutului sculptor Oscar Han. Statuia este inclusă în Lista monumentelor istorice. George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni din judeţul Botoşani. Compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor, este considerat cel mai mare muzician român şi un nume important în muzica universală. Între anii 1888 şi 1894 a studiat la Conservatorul din Viena, pe care l-a absolvit cu medalia de argint. A urmat absolvirea Conservatorului din Paris. La 6 februarie 1898 a debutat la Paris ca şi compozitor, cu suita simfonică „Poema Română”. La începutul secolului XX a compus „Rapsodiile Române” (1901-1902), „Suita Nr. 1 pentru orchestra” (1903) şi prima sa Simfonie (1905). În timpul Primului Război Mondial a făcut dese turnee pe front, unde a alinat suferinţele soldaţilor şi le-a întărit moralul cu muzica sa. A întreprins, de asemenea, turnee în mai multe ţări europene. În perioada interbelică şi-a continuat activitatea componistică şi dirijorală, în România şi Franţa. A dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) şi New York (1938). Ca pedagog, a contribuit la formarea celebrului violonist Yehudi Menuhin. În anul 1932 George Enescu a fost primit ca membru titular în Academia Română. În 1937 s-a căsătorit cu Maruca Cantacuzino-Rosetti, căreia i-a dedicat opera „Oedip”, care a avut premiera la Paris pe 13 martie 1936 şi s-a bucurat de un succes deosebit. După instaurarea regimului comunist în România, George Enescu a rămas în exil definitiv la Paris, unde a şi murit în 1955. A fost înmormântat în Cimitirul Pere-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă.
Expoziţia Istorică „Buzăul – 1650”, este situată pe Calea Eroilor din oraşul Buzău, cuprinde 144 panouri (632 de metri liniari) cu fotografii imprimate pe alucobond, fiecare cu lungimea de 3 metri şi înălțimea de 2 metri, realizată în contextul Centenarului Marii Uniri. Fiecare panou are explicaţii în română şi engleză. Inițiator a fost Primăria Municipiului Buzău, primar Constantin Toma, realizator Zarr Advertising Buzău, iar documentarea aparţine domnului Dr. Marius-Adrian Nicoară, membru asociat al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. În anul 2022 s-au sărbătorit 1650 de ani de la prima atestare documentară cunoscută a zonei Buzăului, având ca reper data de 12 aprilie 372, când a avut loc martirizarea Sfântului Sava de la Buzău (334 – 372) prin înecarea sa în apele râului Mousaios (Buzău), aşa cum este consemnat în scrisoarea lui Junius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor (Dobrogea) către Sfântul Vasile cel Mare din Cezareea Capadociei, redactată în anul 374. Această expoziție istorică în aer liber se dorește a fi un semn al recunoștinței față de înaintașii noștri, pentru hărnicia, curajul și jertfa generațiilor de buzoieni și un simbol al speranței noastre pentru o comunitate buzoiană mai armonioasă și mai prosperă, care își respectă trecutul și se gândește cu optimism la viitorul ei.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2024/10/monografia-buzau-81.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri