Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primul concurs organizat de atletism are loc în anul 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. Treptat, crește interesul pentru activitatea sportivă, în general, și atletism, în particular. Se organizează curse care atrag un număr mare de concurenți, se conturează o literatură de specialitate și sunt organizate competiții pe criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor școlare sunt introduse întreceri la alergări și sărituri la mai multe licee din diverse orașe. În anul1912, se înființează Comisia de atletism, alergări pe jos și concursuri, parte din Federația Română a Societăților Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federației Române de Atletism (FRA), a 19-a federație pe lista mondială, care în anul 1923 se afiliaza la Federația Internațională de Atletism Amator (IAAF). Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în anul 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din anul 1922, femeile vor avea propriile competiții, iar trei ani mai târziu vor fi organizate primele Campionate Naționale Feminine, precum și primele Campionate pentru juniori. În anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegație a Romaniei formată din 10 atleți și 2 atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiție, iar în același an debutează Campionatele Universitare din România. În anul 1930, la Atena, atleții români se clasează pe locul al doilea, la prima ediție oficială a Jocurilor Balcanice, iar în anul 1934, la ediția inaugurală a Campionatelor Europene, participă 4 atleți români. În anul 1937, FRA organizează, pentru prima dată în România, Jocurile Balcanice, iar în anul 1948 debutează seria Campionatelor Internaționale ale României, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Începând cu anul 1952, atleții români participă cu regularitate la toate marile competiții mondiale și europene și scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului românesc.
Campionatele internaționale de atletism ale Republicii Populare Române s-au desfășurat în paerioada 15 – 17 septembrie 1956. A fost ediția a IX-a a competiției și la ea au participat atleți din 20 de țări ale lumii printre care S.U.A, Islanda, Norvegia și Turcia - numărul țărilor participante crescând în fiecare an. Pentru România au concurat 72 de sportivi, printre care marile campioane Iolanda Balaș, Lia Manoliu. Mai sus se prezintă două insigne una aurie și cealaltă argintie. În cadrul competiției s-au desfășurat următoarele probe sportive: alergare (100, 200, 400, 800, 1500, 5000 și 10000 de metri), maraton, 80 metri garduri, 110 metri garduri, 400 metri garduri, 3000 metri obstacole, 20 kilometri marș, sărituri (lungime, înplțime, triplusalt și prăjină), aruncări (ciocan, greutate, disc și suliță) și ștafetă (4 x 100 metri și 4 x 400 metri).
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2023/05/morlaas-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri