În data de 8 martie 2021, Banca Naţională a României va lansa în circuitul numismatic mondial o monedă din argint cu tema 100 de ani de la nașterea Mitropolitului Bartolomeu Anania. Aversul monedei redă imaginea Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, inscripția în arc de cerc „ROMANIA”, valoarea nominală „10 LEI”, anul de emisiune „2021” și stema României. Reversul monedei prezintă portretul și numele Mitropolitului Bartolomeu Anania și anii între care a trăit acesta „1921-2011”.
Caracteristicile monedei sunt următoarele: material – argint, puritate – 99,9%, formă – rotundă, diametru – 37 milimetri, greutate – 31,103 grame, calitate – proof, cant – zimțat, tiraj – 5000 exemplare și preț de vânzare exclusiv TVA – 450 lei.
Catedrala Mitropolitană din Cluj Napoca, este un monument istoric reprezentativ al orașului, situat în Piața Avram Iancu, ce a fost ridicat în perioada anilor 1920-1930, imediat după unirea Transilvaniei cu România. Edificiul poartă hramul “Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcaşul de cult a devenit catedrală arhiepiscopală. Din anul 2006 edificiul serveşte drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului şi Clujului, care este totodată şi mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Iniţiativa ridicării acesteia a aparţinut episcopului Nicolae Ivan. Acesta s-a adresat încă din 1919 Consiliului Dirigent al Transilvaniei, pentru a solicita un ajutor financiar necesar ridicării unei catedrale ortodoxe la Cluj. Consiliul a aprobat cererea episcopului, oferind pentru început suma de 2 milioane de coroane austro-ungare. În 1920 episcopul Nicolae Ivan a solicitat Primăriei clujene ca parcul din faţa Teatrului Naţional să fie cedat pentru zidirea catedralei, cerere care a fost şi ea acceptată. A fost organizat un concurs de proiecte, câştigat de către arhitecţii George Cristinel şi Constantin Pomponiu, aceiaşi care au definit şi planurile mausoleului de la Mărăşeşti. Planurile au înglobat o serie de modele din arhitectura brâncovenească, specifică Ţării Româneşti, fiind foarte evidentă influenţa bizantină. Sfinţirea catedralei s-a făcut într–un cadru festiv la 5 noiembrie 1933, fiind oficiată de Patriarhul României, Miron Cristea, împreună cu Mitropolitul Transilvaniei, Nicolae Bălan şi episcopul de Cluj, Nicolae Ivan. La festivitate a fost prezent şi regele Carol al II-lea, prinţul moştenitor Mihai, membri ai guvernului României şi numeroase personalităţi. Lucrările de construcţie au fost iniţiate la 10 septembrie 1923, iar pe 7 octombrie 1923, a fost pusă piatra de temelie a catedralei, festivitate la care au participat prinţul moştenitor Carol al României şi primul ministru Ion I. C. Brătianu. Construcţia a durat zece ani, în prima fază, între 1923-1926 folosindu-se un schelet de beton armat în care s-a zidit cărămidă, în exterior montându-se piatră de Baciu şi Bompotoc. La subsol a fost construită la final o criptă, în care au fost înmormântaţi ulterior episcopul Nicolae Ivan, respectiv arhiepiscopul Teofil Herineanu. Au fost efectuate lucrări de o specialitate ridicată pentru acele vremuri, cum ar fi construirea celor 4 turle care înconjoară turla centrală, sculptarea celor 18 coloane imense din rotonda turlei mari, medalioane sculptate în piatră, arce de piatră pe faţadele laterale. Cupola a fost concepută după modelul catedralei Sfânta Sofia. Catedrala a fost înzestrată cu 4 clopote, aduse din Ungaria, cel mai mare dintre ele cântărind aproape 2 tone. Pictarea edificiului a fost realizată de profesorii Anastasie Demian şi Catul Bogdan, de la Academia de Artă, în perioada 1928-1933. Există o legendă care spune că această catedrală ar fi legată printr-un tunel subteran de zona Cetatea Fetei din Floreşti. Această catedrală este a treia ca înălțime din România, după cea ortodoxă din Timișoara și cea evanghelică din Sibiu.
Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania, a fost un cleric ortodox român și scriitor, ce s-a născut în data de 18 martie 1921 în comuna Glăvile, județul Vâlcea și a decedat în data de 31 ianaurie 2011 în Cluj Napoca.Din anul 1993 și până la moarte a fost arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. În anul 2006 a devenit primul mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. A urmat școala primară în satul natal, apoi cursul secundar l-a făcut la București.S-a înscris la Seminarul Teologic Central din București ale cărui cursuri le-a urmat în perioada 1933 – 1941. A frecventat și cursurile la liceele Dimitrie Cantemir și Mihai Viteazul din capitală, luându-și bacalaureat în urma examenului susținut la liceul "Mihai Viteazul" (1943).În anul 1935, minor fiind, s-a înscris în organizația "Mănunchiul de prieteni", organizație legionară a tineretului școlar. În anul 1936 era deja încadrat în "Frăția de Cruce", organizație superioară celei dintâi. În anul 1941 a fost arestat o lună de zile pentru participarea la funeraliile unui comandant legionar. În anul 1942 a fost arestat și condamnat din nou, la șase luni de închisoare, pentru că ar fi deținut în podul Mănăstirii Cernica materiale legionare și arme. La 2 februarie 1942 s-a călugărit la Mănăstirea Antim din București, dându-i-se numele de Bartolomeu. În același an, la 15 martie 1942, a fost hirotonit ierodiacon, slujind în această calitate la Mănăstirile Polovragi și Baia de Arieș. În toamna anului 1944 s-a înscris ca student la Facultatea de Medicină și la Conservatorul de Muzică din Cluj, după ce Ardealul de Nord a revenit sub administrație românească. În calitate de președinte al studenților din Centrul Studențesc "Petru Maior" a organizat și condus greva studențească cu caracter anticomunist, contra guvernului condus de Petru Groza la 6 martie 1946. Din cauza organizării acestei greve a fost exmatriculat în anul 1947, după care a ajuns stareț la Mănăstirea Toplița. Ulterior și-a continuat studiile la "Facultatea de Teologie" din București și la "Academia Andreiană" din Sibiu, obținând titlul de "licențiat în teologie" (1948). Între anii 1948 – 1949 a fost intendent la Palatul Patriarhal, iar apoi, între anii 1949 – 1950, inspector patriarhal pentru învățământul bisericesc. Între anii 1950 – 1951 a fost asistent la catedra de Istorie Bisericească Universală la Institutul Teologic Universitar din București, iar între 1951 – 1952, decan al Centrului de Îndrumare Misionară și Socială a Clerului, la Curtea de Argeș. În perioada 1952 – 1958 a deținut funcția de director al bibliotecii patriarhale din București. În anul 1958 a fost din nou arestat, sub acuzația de activitate legionară înainte de 23 august 1944, fiind condamnat de către Tribunalul Militar Ploiești la 25 de ani de muncă silnică pentru "uneltire contra ordinii sociale". Și-a ispășit pedeapsa în închisoarea Aiud, la secția "politici", unde a făcut parte dintr-un comitet de reeducare.În anul 1964 a fost eliberat, împreună cu alți deținuți politici, în urma unui decret dat de autorități pentru grațierea detenției politice. În anul 1966 a fost trimis de Biserica Ortodoxă Română în SUA, unde a îndeplinit mai multe funcții în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe a celor Două Americi.În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de către arhiepiscopul Victorin Ursache, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de arhimandrit. Exită unele presupuneri că ar fi fost și informator al securității. După reîntoarcerea în țară a fost director al Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1976 – 1982. În anul 1982 s-a retras la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului. La 21 ianuarie 1993a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului. În data de 2 martie 2006 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe arhiepiscopul Bartolomeu la rangul de mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Bartolomeu Anania s-a afirmat în literatură încă de pe băncile școlii, făcându-și debutul în anul 1936 la revista "Vremea", apoi la revista "Dacia Rediviva", al cărei redactor principal a și fost. După ani a colaborat la revistele: "Gazeta Literară", "Luceafărul", "Magazin Istoric", "Ateneu" și altele. A publicat în revistele centrale bisericești, "Glasul Bisericii", "Mitropolia Olteniei", buletinul și calendarul "Credința" din Detroit, "Renașterea" din Cluj (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul). Din punct de vedere al scrisului duhovnicesc, din multele lucrări amintim "Filele de acatist", "Acțiunea catolicismului în România interbelică", "Cartea deschisă a Împărăției". În anul 2008 a publicat un volum de memorii. Ca dramaturg a scris: "Miorița"; "Meșterul Manole"; "Du-te vreme, vino, vreme!"; "Păhărelul cu nectar" (fantezie pentru copii); "Steaua Zimbrului", etc. În anul 1982 a obținut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. Pentru activitatea sa laborioasă a fost distins după cum urmează:
- Senator de onoare și membru al Marelui Senat al Universității Babeș-Bolyai din Cluj
- Marele Premiu pentru poezie al Festivalului internațional de poezie "Lucian Blaga", Cluj
- Diploma și medalia Academiei de Artă, Cultură și Istorie din BraziliaOrdinul național "Pentru Merit" în grad de Mare Cruce
- Doctor Honoris Causa al Universităților Babeș - Bolyai și de Medicină din Cluj
- "Cetățean de onoare" al municipiului Cluj-Napoca
- "Cetățean de onoare" al municipiului Bistrița
- "Cetățean de onoare" al municipiului Dej
- “Cetățean de Onoare” al comunei Vad
- Crucea Patriarhală - București
- Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului
- Ordinul Sfinților Apostoli Petru și Pavel al Patriarhiei Antiohiei.
Potrivit ultimelor rezultate ale cercetărilor de arhivă, Mitropolitul Bartolomeu Anania nu a colaborat cu Securitatea, "nici în detenție, nici în libertate; nici în țară, nici în străinătate; nici cu angajament, nici fără angajament; nici cu nume conspirativ, nici cu nume propriu", după cum afirma el însuși în timpul vieții. Afirmațiile sale au fost confirmate de documentarul Ioanei Diaconescu (cercetător CNSAS).
-->
Răspunsuri