Vă provoc

[Lenuş Lungu]

                 

                     

                   Vă provoc...

Să dăm frâu liber imaginaţiei!
Să scriem împreună: poezie, eseu, proză scurtă.
Din 5 cuvinte: apă, cer, iubire, nisip, timp.

Cele mai bune lucrări vor fi premiate.

Succes tuturor!

[Paul Rotaru]

NISIPURI STRĂVEZII

Atâtea vânturi bat pe malul mării,

Suflarea rece-a nopții o respir.

Cristale de nisip mi-acopăr trupul –

Pustiu e litoralul, valuri vin...

Iubito, numai tu-ai rămas cu mine...

Să mai privim tabloul nopții reci!

Tu uneori mă mângâi cu un deget,

Întorci clepsidra visului de veci...

Privirea ta atât e de senină,

Încât mă văd parcă-notând în ea.

Clepsidra curge fără încetare –

Mai este mult nisip, iubita mea?

Pe litoral, doar noi doi și o lună;

Atâtea stele într-un singur ochi

Și-atâtea vise-ncap în al meu suflet –

Aud curgând nisipul ca un foc...

Iar fețele brăzdate-ades de vânturi

Demult îmi par că s-au schimbat... Tu vezi?

Iubito, mai sărută-mă o dată,

Apoi să adormim pe maluri verzi...

Cristale de nisip mi-acopăr trupul,

Clepsidra curge fără încetare –

În noaptea asta mult prea înstelată

Văd cerul prin lentile-amăgitoare...

Adormi cu mine-acum între nisipuri,

Cu părul răsfirat pe golul piept!

Nisipul curge zgomotos și-mi pare

Că am o teamă și ceva aștept...

Clepsidra curge fără încetare –

Mai este încă mult nisip în ea!

Tu dormi. Aș vrea în visul cel de-o noapte

Să-ntorc secundele din viața mea...

Aștept... Tu dormi așa frumos, iubito!

În lacrimi se depune mult nisip...

Clepsidra curge și mă obsedează

S-alerg nebun pe litoral, să țip!

Mi-ar fi plăcut să văd căzânde stele...

Azi nu mai cad, deși le-aștept demult!

Tu dormi senin cu trupul cald pe mine

Și ritmul inimii eu îți ascult...

Iar ritmu-i ca acel al vieții mele,

De parcă-n el tu numeri vremea mea,

Un ritm ce se repetă-n încordare,

Voind să mă împingă spre ceva...

Aud strigarea mării... mii de valuri

Urlând nebune-n craniul meu pustiu...

În spuma lor văd o clepsidră mare –

Nisipul curge iute, parcă-i viu!

Iar vântul a suflat nisip pe tine,

Să-ți fie cald și somnul mai ușor.

E frig, într-adevăr, pe malul mării –

De ceasul nașterii îmi este dor...

O clipă-mi amintesc întreaga viață

Și-mi pare că am irosit demult

Copilăria, nunta, bătrânețea –

Acum nu fac decât să le ascund...

Le-ascund poate de mine și de tine,

Nisipul din clepsidră le îngroapă –

Nu au decât, din clipa asta goală,

O mie de destine să înceapă!

O simt acum: e frig și lângă tine...

Tu dormi, iubito, dormi așa frumos!

Copilăria, nunta, bătrânețea

Le-aș povesti cuiva, dar ce folos?

Mă udă ploaia rece-a dimineții;

Cărările spre stele mi s-au stins...

În noapte tu zburasei după ele –

Eu singur am rămas aici, învins...

Clepsidra s-a golit, ceru-i departe,

Pe litoral e inuman de frig...

Mă fură valul mării, mă întoarce,

Mă sperie și nu pot să te strig...

Abandonat pe mal parcă în glumă,

Cu ochi de șoim clepsidra o privesc,

Iar valurile ce-mi îndreaptă riduri

Sunt pline de nisip și mă uimesc!

Sunt prizonier al timpului cel mare,

Iar al clepsidrei este timpul mic,

Un timp ce se repetă-n încordare

Și fără să ne spună mai nimic!

Acum alerg după povești străine –

Clepsidra ta demult parcă s-a spart.

Din ea secunde-au evadat de-a valma,

Nisipul visului s-a-mprăștiat...

Dar cine știe ce altă clepsidră

Să curgă pentru mine va porni?

Iubirea mea preferă-n încordare

Clepsidra cu nisipuri străvezii!

iulie 2001

[Lenuş Lungu]

Felicitări... superb poem!

[Gabriela Mimi Boroianu]

Extraordinar poem! Felicitări, Paul!

[Pop Dorina]

Limite duse spre... infinit

 

În templul cerului firele de nisip ascultă pașii timpului. Valurile au rămas blocate pe pământ. Iubirea? Un subiect tabu ce-a lunecat pe... apa sâmbetei. Pământul e locuit de vertebrate fără sentimente, în timp ce cuvintele evadează urmărind nisipul fierbinte. La limita dintre pământ și apă se descompun silabele în firicele de nisip. Literele nu s-au inventat încă! Îmi teleportez gândurile într-un trecut în care piatra respiră iubire, în care apa îmbrățișează involuntar nisipul. Nici cerul, și nici atracția enigmatică, ci amintirea sentimentului pierdut în răcoarea prezentului intoxicat de ură mă ajută să scriu pe nisip... silabe? Cuvântul renaște ca pasărea phoenix și zboară spre sufletele pline de dorință. Eu? Răcoarea apei din valul ce tocmai s-a spart lângă picioarele mele mă determină să citesc în șoaptă: Iu-bi-re. Clădim cuvinte, mesaje pe sentimente ucise de nepăsare. Ne consolăm cu gândul că dragostea există, însă alimentăm cu ură fiecare clipă, fiecare comunicare umană. A scris cineva pe nisip cuvântul ură? „De ce-ar scrie?” Mă întreabă o voce. Cu aripi de înger, antiteza ne implementează în suflet iubirea. E dulce ca o zi de primăvară și proaspătă ca apa rece de izvor. S-o îmbrățișăm nu doar la limita dintre pământ și apă, ci și-n inima pământului ofilit de ură, remușcări, zgomote...   

Să transformăm: piatra, nisipul, aerul, apa, redându-le sentimente și să descoperim în noi plăcerea de-a iubi. Iubirea vindecă, iubirea înalță pășind spre infinit.

[Lenuş Lungu]

Superb Dorina!

[Pop Dorina]

Limitele nu-s superbe

Fără acțiune-n verbe.

Of, iar m-am încurcat...

O fi nisipul... pătrat?

[Pop Dorina]

Perspectivă opacă

 

Răpus de apă,

Nisipul doarme.

Iubirea „crapă”

Cerul cu... arme?

 

Fiindcă-s mioapă,

Azi fug de larme.

Răpus de apă,

Nisipul doarme.

 

Apăs pe-o clapă

Plină cu karme

Și-mi pun în mapă

Timp și alarme.

 

Răpus de apă...

[Lenuş Lungu]

Frumos Dorina!

[Pop Dorina]

Frumusețea stă în... apă,

Cuvântul tace și crapă

Sau schimbă un anotimp

Când iubirea n-are timp.

[Pop Dorina]

Sentiment în contratimp

 

Iubirea nu are timp de minciună,

Poate nisipul când e mânat de vânt

Și-aspiră către cer, să îl răpună.

 

Sentimentul, conservat într-un cuvânt,

Alunecă ca apa curgătoare,

Fugind din trup și suflet spre pământ.

 

Cerul se-ncurcă în secunde, oare?

Sau apa levitează în contratimp?

Azi involuția naturii doare

 

Și de iubire nimeni nu are timp!