Catelusul schiop de Elena Farago

[Lenuş Lungu]

Eu am numai trei picioare, Şi de-abia mă misc: ţop, ţop, Râd când mă-ntâlnesc copiii, Şi mă cheama “cuciu schiop”. Fraţii mei ceilalti se joacă Cu copiii toti, dar eu Nu pot alerga ca dânşii, Că sunt şchiop si cad mereu! Şi stau singur toată ziua Şi plâng mult când mă gândesc Că tot şchiop voi fi de-acuma Şi tot trist am să traiesc. Şi când mă gandesc ce bine M-aş juca şi eu acum, Şi-aş lătra şi eu din poartă La copiii de pe drum!… Cât sunt de frumoşi copiii Cei cuminţi, şi cât de mult Mi-ar plăcea să stau cu dânşii, Să mă joc şi să-i ascult! Dar copiii răi la suflet Sunt urâţi, precum e-acel Care m-a şchiopat pe mine, Şi nu-i pot iubi de fel… M-a lovit din răutate Cu o piatra în picior, Şi-am zăcut, şi-am plans atâta, De credeam că am să mor… Acum vine şi-mi dă zahăr Şi ar vrea să-mi fie bun, Şi-aş putea să-l muşc odata De picior, să mă razbun, Dar îl las aşa, să vadă Răul, că un biet căţel Are inima mai bună Decât a avut-o el de Elena Farago

[Gabriela Ene]

[Gabriela Ene]

[Ioan Muntean]

Elena Farago (n. 9 martie 1878, Bârlad – d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă româncă, considerată una dintre cele mai bune creatoare de poezie pentru copii (Cățelușul șchiop, Gândăcelul, Cloșca, Sfatul degetelor, Motanul pedepsit etc.).

Volume pentru copii (versuri și proză)
Pentru copii (2 volume: I 1913, II 1920), București, Editura Ramuri, 1912;
Copiilor (1913)
Din traista lui Moș Crăciun (1920)
Bobocica (1921)
Să nu plângem (1921)
Să fim buni (1922, proză)
Ziarul unui motan (1924, proză)
Într-un cuib de rândunică (1925, proză)
A ciocnit un ou de lemn (1943)
Într-o noapte de Crăciun (1944)
4 gâze nazdravane (1944)
Cățelușul șchiop, București, Editura Ion Creangă, 1989.

[Nancy Alexandra Vajaianu]

' />