Ce eşti tu, copilărie?

Din ce astru te-ai desprins?

Vii cu joc şi bucurie,

Ţel măreţ spre necuprins.

Şi de unde-mi vin fiorii,

Sfiiciune mai mereu?

Cine-mi scaldă obrăjorii

Cu lacrimi când dau de greu?

De ce-mi dai neastâmpărare,

Energie şi elan,

Iscusinţă şi visare,

Şi de ce cresc an de an?

Eu mă cuibăresc în tine,

Şi voi sta în poala ta,

Ca-ntr-un leagăn, că mi-e bine,

Să nu pleci tiptil, cumva!

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –
-->