- Vai de mine, aoleu,
Clămpănesc, tremur...văleu!
- plânge puiul de bursuc -
Tare-s ud! Când mă usuc?
Asta-i toamnă? E prea frig!
Nu pot să mă strâng covrig,
Că sunt dolofan, of, of...
Am și apă în pantof.
Așezat pe un butuc,
Și cu ciufulitul look,
Trage de pantofi, și-a tras,
Iacătă că i-a extras!
O, șosetele-s de mâl...
Guguștiucul trece, fâââl!
Și îl vede și milos
I-a zvârlit o pană-n jos,
Și îi strigă mângâios,
Printr-un răpăit tăios:
„Pune-o pe un picioruș,
Și te bagă sub scoruș!”
Vântul, vâââj! c-un răpăit,
În frunziș s-a lăfăit,
Iar în zbenduiala sa,
Dâre lungi de frig, lăsa.
Puiul de bursuc n-a plâns,
În căsuță n-a pătruns,
Așteaptă ca vremea rea
Să se ducă unde-o vrea!
Și-a șters nasul, a răcit...
Alături, cam zăpăcit,
Un arici, puiuc de-o vară,
Tremură și el de-aseară.
-->
Răspunsuri
Tremurăm și noi, vezi bine,
Căci frigu-a pătruns și-n mine,
Dar toamna asta nemiloasă
Așteaptă o albă crăiasă.
O așteaptă lângă sobă,
Cu o ceașcă de cafea,
Însă iarna fără probă
Cum va pune strat de nea?
Încântată de trecere!