Iarna, zâna cea frumoasă
Sus în cer și-a clădit casă
Do lună tot adună
Licurici de albă brumă.
Nori înșiră și deșiră,
Ba e leu, ba cânt de liră.
Din a norilor mătase
Ea tot cose și descoase,
Haine albe argintate,
Pentru câmp, copaci și case.
Iată, că a terminat
Și pe dată le-a probat!
A-nflorit teiu-n grădină,
Câmpul tot e o lumină,
Țurțuri stau la streșini salbă,
Sub podoaba iernii albă.
Râd copiii, cad de-a dura,
De pe deal se-aude ura!
Iarna coase și descoase,
Ninge flori de nea frumoase.
-->
Răspunsuri