Nuca și o piersicuță,
Astăzi, în parc, combat de zor
Ascunse după-o vărguță
Despre pigmentul din taior.
– În maro îmi șade bine,
Zice nuca cea cochetă.
Piersica nu se abține:
– Parcă ești la o dietă...
– Tu vorbești? Ești gălbioară,
Numai zeama e de tine!
– Asta este, surioară,
Însă-am multe vitamine.
– Și acum de ce te lauzi?
Ai doar pete pe obraz!
– Of, anapoda te amuzi
Și faci din calități un caz.
Tu rigidă, eu zemoasă
Fiecare în felul ei –
Colorată sau geloasă,
Dar iubite de prichindei.
De pe-o creangă, o smochină,
Spectatoare solitară
Și cu vocea foarte fină
Pledează pentru ocară:
– Nemulțumite mai sunteți
Și bociți ca o muiere.
Vă arunc, dacă mai plângeți,
În castronul plin cu mere.
-->
Răspunsuri