Încetişor, mergea tiptil
Pe-o frunzuliţă melcul Mil
Zărit-a în departare
Broscuţa Tec la plimbare.
Dorind să grăbească pasul
Melcul s-a lovit cu nasul,
De un copac
Şi a urlat.
Broscuţa ţestoasă Tec
Întorcând capul încet,
L-a zărit pe melcul Mil
Supărat, venind tiptil.
Când de ea s-a apropiat
Salutându-l, l-a-ntrebat:
-Ce-ai păţit?
-M-am lovit.
După ce s-au liniştit
Cei doi prieteni s-au gândit
Să meargă la pescuit
Împreună, negreşit …
Decizia luată
Le trebuia o barcă
Închiriată
De lângă baltă.
Supăraţi, nevoie mare …
Că atunci nu era soare,
Au plecat de dimineaţă,
Ca să prindă loc în faţă,
Fiindcă bărci erau puţine,
Iar la baltă lumea vine,
Chiar de plouă
Sau e rouă.
Dar înaintând repejor
Se întâlniră-n drumul lor
Cu trei râme mititele.
Cei doi, lăsând undiţele,
Le-au lovit mai mişeleşte
Sperând momeala de-un peşte
Sau de doi
Mai de soi.
Ei la baltă au ajuns
Când soarele a apus
Pescarii plecau acasă,
Cu mult peşte în plasă.
Bărci de-nchiriat n-au prins
S-au pus amândoi pe-un plâns.
Ei oftau
Şi ţipau!
Apăru un crocodil.
Broasca Tec şi melcul Mil
Îl salută: - Ce doriţi,
Oare vreţi să pescuiţi?
-Dacă dumneata ai vrea
Să ne ţii-n spinarea ta,
Noi pescuim
Şi nu vâslim!
Crocodilul a acceptat,
În spinare i s-au urcat
Şi-au plecat cu veselie
În această expediţie.
Când în apă au ajuns
Pe crocodil l-a împuns
Un ţânţar.
Ce coşmar!
Făcând o mişcare bruscă
Şi uitând ce are-n cârcă,
Pe spinare s-a scărpinat.
Pasagerii au lunecat.
Îngroziţi şi înspăimântaţi
Se întrebau cei doi fârtaţi:
-Apa-i rece,
Cum vom trece?
La mal au ajuns cu greu.
Amândoi tremurau mereu.
Şi-au decis atunci în grabă,
Să mănânce numai iarbă!
Iar fiindcă-s foarte necăjiţi,
S-au culcat. Sunt obosiţi.
Vai de ei …
Derbedei!
-->
Răspunsuri