Cu-n pui plăpând de oaie la spinare.
Era drăguţ, cu miţe alburii,
Şi sta cu ochi-ntredeschişi, în soare.
Iar noi copiii-n jurul lui ne-am strâns
Şi fiecare l-am drăgălăşit...
Mieluţul blând chema cu glasul stins
Şi-i sărutam boticul ruginit.
În zile calde, vesel, pe tăpşan,
Ce fericit zburda pe lângă noi!
De şcoală, cărţi ne-ai fi vorbit în van:
Atunci mai preţ puneam pe miei şi oi.
Dar într-o zi, a fost adus un om
Care ţinea-ntr-un ziar ceva lucios...
Rânjea şiret şi rău duhnea a rom
Şi-acesta-ntinse grabnic mielul jos.
Mieluţul, calm, privea în jur naiv,
Apoi închise ochii, parcă aşteptând...
Când l-am văzut, strigarăm spre beţiv,
Dar iarba el, cu-n gest, roşi curând.
Şi câinele lătra şi scheuna legat,
Găinile-alergând cotcodăceau,
Şi soarele în nori s-a pituat,
Iar oile vecinilor zbierau.
Cu faţa-ascunsă-n palme, am fugit
Spre fundul curţii să jelesc prelung.
Plângeam cu capu-ntre genunchi chircit
Şi scena jertfei nu puteam s-alung...
Şi-am stat aşa pân\' la lăsatul serii,
Sub cer roşit de sânge şi păcate,
Iar mielul blând, abandonat durerii,
Îl simt şi-acum sub pleoape cum se zbate.
-->
Răspunsuri