Într-o liniște deplină,
Pe potecile cerești,
Cu o săniuță plină,
Vine Moșul la ferești.
Aș zice c-am fost cuminte,
Nu am ieșit din cuvânt.
Parc-aud un glas: ”Ba, minte!”
, Nu-i ecou, da nici nu-i vânt.
E Maria, surioara,
Ea parcă nu-i copilaș.
Își spală farfurioara,
Și mă mustră că-s poznaș.
-Haide, spune adevărul,
Orice-ai face, Moșul știe!
-Am pornit aspiratorul,
Hei, ce mare grozăvie?
Nu să fac curat prin casă,
Ci să-l sperii pe motan,
Și l-am dibuit sub masă,
Deh, a fost un joc spontan…
Am ciobit și-o farfurie,
Și am spart doar un pahar,
Cel cu floare aurie…
După tine-aș fi tâlhar!
Promit, de acu-s cuminte,
Nicio poznă nu mai fac!
Moșu-n pline jurăminte,
A intrat c-un mare sac.
-Bine-ai venit, Moș Crăciun!
Să mă ierți că am greșit,
Știu că ești darnic și bun…
Spun cu glas înăbușit.
M-a iertat Moșul că-i bun,
De aceea-i Moș Crăciun!
-->
Răspunsuri
Multă candoare... Un autor cu suflet de copil şi versuri adresate sufletelor de copil. M-am regăsit în ele şi subsemnatul, în relaţia cu Iisus. Mulţumesc, dragă copilă Aurora.
Semnează copilul poznaş,
Florin
Onorată de trecerea dumneavoastră, maestre!
Vă mulțumesc pentru aprecieri.
Stimă,
Frumoasă creaţie, felicitări!
Cu drag,
Lilioara
Încântată de trecere!
Vă mulțumesc pentru lectură și aprecieri.
Aurora, cu drag