A foșnit lanul de grâu,
Aurindu-se în soare,
Rațele se scaldă-n râu,
Greierii cântă-n ponoare.

O lăcustă, arc zglobiu,
Pe-o cicoare-n văl albastru;
Ageră, un argint viu,
S-a ascuns prin știr, de astru.

Într-un fag, trei păsăruci,
Dintr-un neam de cântărețe,
Cenușii, cât niște nuci,
Cântă-n ritmuri săltărețe.

Trece vântul călcând câș,
Moleșit de la căldură,
Nu s-a mai dus în culcuș,
Și s-a tolănit pe zgură.

Sus, pe cerul azuriu,
Soarele legat la frunte
C-o bentiță, ce nurliu!
Parc-ar vrea ca să se-ncrunte.

A găsit un nor stingher,
Salteluță plutitoare,
Și pe el, într-un ungher,
S-a culcat că e răcoare.

Voi, copii, nu vorbiți tare,
Că-l treziți din somn pe soare!

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –
-->