Pe un stil rudimentar,
Guguștiucul reproșează:
-E teribil și-n amiază,
Sufocant e și-n arțar!
Cu un semn particular,
Intonare pisăloagă,
-Cred că-ți lipsește o doagă,
Hai, că nu e ca-n solar!
Tu ai umbră berechet,
Du-te la oftalmolog!
Eu de cald parcă-s olog,
Spuse un gândac cochet.
Doar nu e sfârșit de cer!
Uite neamul de furnici,
Sunt când colo și când ici,
Socoteală nu mai cer!
-N-au penaj! rosti inert.
Lacome, nesăbuite,
Umblă-n șiruri dezgolite,
Nu transpiră, asta-i cert!
Un broscoi interveni,
Și plin de infatuare,
Rosti: -Plânsa-i după soare…
Vara parcă l-ai goni!
Câte toamne-ai tremurat
Sub ploi reci și nesfârșite,
Printre frunze răvășite,
Sub un cer încenușat?
Stingherit s-a tot scuzat,
Ce-i veni, nici el nu știe!
Și-a pus șlapi și pălărie,
Și ieși la patrulat.
S-a foit pe câmp, ponoare,
Admirând flori colorate,
Mirosindu-le pe toate,
Nici n-a mai simțit că-i soare!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri