Nu vreau cereale! De ce-aș vrea lăptic?
Un vis, rupt în două la ora șapte,
E o șoaptă în cacaoa cu lapte
Ce-și mută trupul într-un gând haotic.
Azi aș cere-un smartphone, prins la internet,
O pizza cu cașcaval și-un ceai călduț,
Și nu vreau la școală! Încă sunt... cruduț.
Patul mă atrage ca și un magnet.
Plăcintă cu brânză sau gogoși cu gem?
Vreau cartofi prăjiți! Până-mi scriu parola,
Ar merge rapid și-un pahar cu Cola
Și verbul „a vrea” poate îl mai dregem.
Puștiul dictează lângă-a sa bunică
Care-oftează blând, cu tăcere-amară,
Până-ntr-o clipă rece și impară
Când bătrâna devine... vulcanică.
Cu ochi-n lacrimi, al nostru zdrențuros
Caută o șoaptă-n cana cu lăptic:
Iartă-mă, bunico, vezi, sunt și eu mic.
Nu te iert, băiete! Ai obrazul gros.
-->
Răspunsuri