Pazelot și Mihăiță
În parcul de lângă bloc
Zarva-i în desfășurare
Copii cu câini la un loc
Pierd vremea-ntr-o alergare.
Nu știu cum a apărut
O minge cam peticită,
Iar suflarea a-nceput
O partidă mititică.
S-au organizat rapid,
Marcând poarta doar cu pietre.
Adversarii trag pe rând.
Cine ratează, chiar pierde.
Doar cățeii-s supărați:
Latră sec printre spectatori,
Se privesc cam revoltați...
Copiii sunt nepăsători.
Dobermanul Pazelot,
Cel mai agitat dintre ei,
Fuge cu mingea în bot
Surprinzându-i pe prichindei.
Liniștea s-a instalat,
Copii se-aruncă-n iarbă.
O babă-a aplaudat
Zâmbind șugubâț sub barbă.
Mihai însă s-a-ntristat,
Pazelot e câinele lui...
Pleacă-n casă dezgustat
De isprava cățelului.
Surprizele se țin lanț:
Pe pragul de la dormitor
Pazelot face bilanț
Scamelor ascunse-n covor.
Mârâie ca un jupân
Și ciulește urechile,
Când l-aude pe stăpân
Cu vorbe dulci, amabile.
Răspunsuri
https://twitter.com/twitter/statuses/915301615523045377
Cu sau fără... toamnă-n dinți,
Copiii vor fi cuminți?
Cred că n-are importanță,
Dar mai bine tac din „clanță”.
Cu drag!
Vă mulțumesc, domnule Muntean.