Pe zăpada câmpiei cerneala pluteşte,
Cu-o muzică suavă ne-nveseleşte
Sufletele însetate de culoare,
Brodând în albie: iarbă şi floare.
Înţelepciunea ierbii e dirijată
De misterioasa floare, udată
Cu trudă şi sudoare
De-o muză cu har şi chemare.
Şoptind, în umbra verdelui imaculat
Fără să vreau m-am deghizat
În floarea care recent a răsărit
Şi a pictat cuvinte, până-a obosit.
Apoi le-am pus la uscat pe câmpie
Şi uite aşa s-a născut o poezie.
Cuvintele-i dansează în versuri minunate,
Dar nu pe-un câmp, ci într-o carte.
Răspunsuri
Frumoase versuri!