Pufulița și hiena roz
Pisicuța Pufulița
Oftează într-un colțișor
Și-ar schimba dânsa blănița,
Dar nu este deloc ușor.
Hear-stilistul i-a sugerat
S-o vopsească pe cea veche.
Îmbufnată s-a supărat
Chiar i-a zis că-i într-o streche.
Mofturoasă și mondenă,
S-a îndreptat spre alt salon.
Stă la rând după-o hienă
Vopsită recent roz-bonbon.
O privește consternată
Parcă vede un azilant;
Hiena-i interesată
Să-și facă și ea un implant.
Pufulița vorbăreață
Și dornică de schimbare
Își scutură blana creață,
Renunță la inhibare,
Pregătește un mieunat:
– Hieno ești dodoleață...
(Zice ea necenzurat.)
Lasă-ți roz puțin pe față!
– Eu sunt animal feroce
Rozul nu e pentru mine.
Pufulița, cam precoce:
– Dar de ce, că-ți șade bine!
– Vopsește-te tu roz, dragă,
Mie mi-au greșit culoarea!
– Chiar mă crezi că-s într-o doagă?
(Sugerează întrebarea.)
– Mă jignești așa... pe față
Îți arăt eu ție-ndată!
Și se iau rapid la harță,
Schimbarea-i abandonată.
-->
Răspunsuri
Popasul și aprecierea dumneavoastră: domnilor Mihai Ștefan Arsene, Mihail Toma și dragă Aurelia, mă onorează.
Vă mulțumesc, domnule Muntean.