Vine noaptea furișată,
Pe la gene subțirele,
Un somn dulce se arată
La copii prin pătucele.
Țup! Mimi sub păturică!
Eusebi-n picoteală,
Îl ia și pe Sforăică,
Și-au căzut în ațipeală.
Sforăică-n trei clipite,
Adormi ca pruncușorul,
Pleoapele parcă-s lipite;
Și crezi c-a pornit motorul.
Sforăie ca împăratul!
Mimi-n spaime se trezise,
Că vibra geamul și patul,
Eusebi tresărise!
Moș Ene și el, sărmanul,
Poate că s-a speriat,
Sforăitu-I ca vulcanul;
Și-a fugit imediat.
Mimi l-a sucit pe-o rână,
Eusebi îl ciupește,
-Sforăică, pune frână!...
Baremi, nici nu se clintește!
Și așa o noapte lungă,
Nu au pus geană pe geană,
Sforăică e-ntr-o dungă,
Numai șuierat emană…
Astru își zvârli o rază
Printre draperii și iată,
Doi copii încă de pază,
Istoviți somnu-și așteaptă.
Cum să dormi? Hop! Cățelușul
A sărit din pat voios,
Gol și cald este culcușul,
Da vrea joacă și un os!
-Pleacă Sforăică, du-te,
Ne-ai furat tot somnul dulce!
Zise Mimi făcând cute…
N-a fost chip ca să se culce!
Colo-n curte la uluce,
Doi copii încercănați,
Mult ar vrea ca să se culce…
De cățel sunt alergați.
-->
Răspunsuri