Cândva, era o împărăţie, într-un ţinut îndepărtat
Unde domnea un frumos prinţ naiv, dar bogat.
Numele lui era simbol, el ADEVĂRUL se numea,
Împărăţia era prosperă, doar ADEVĂRUL aici domnea.
Supuşii, mulțumiţi, trăiau cinstiţi şi fericiţi
În faţa relelor externe luptau uniţi.
Dar prinţul era trist, visa o tânără crăiasă
Pe care s-o iubească şi să devină a sa mireasă.
El se decise, într-o zi, un bal să organizeze
Poate aşa, găsi-va fata şi înceta-va să viseze.
În ziua stabilită, veniseră multe fete de împărat,
Privindu-le pe toate, prinţul s-a întristat.
Ele, viclene, doreau să cucerească avuţia lui,
Iar prinţul dezamăgit n-a dat speranţe nimănui.
Într-un târziu, la bal sosi o fată deosebită.
Prinţul pe loc o îndrăgi, dorindu-şi-o ca iubită.
Ea l-a ademenit rapid cu o iubire rece, falsă
Naiv prinţul de soţie o ceru, căzându-i în plasă.
Grăbiră nunta, renunţând la serbările regale
Nu era singur, dar prinţul trăi lunile fatale.
Aleasa lui l-a umilit, dorindu-şi doar puterea,
El aştepta o mângâiere, tandreţe, dar iubirea
Nu a fost reciprocă, mireasa lui era MINCIUNA
Transformată în prințesă pentru totdeauna.
Zgripţuroaica mărise dările supuşilor din regat.
Prinţul interzicându-i, ea de la conducere l-a alungat.
Puterea ei era misterioasă, chiar draconică
Căci doar ea era MINCIUNA şi nu ştia de frică.
Văzând că nu mai poate, răbdarea luând sfârşit,
La despărţire nefericitul prinţ s-a gândit.
Ea nu vroia să ştie, să audă aşa ceva,
El insista, doar se va răzgândi cumva.
Şi tot aşa: unul negând, altul sperând mereu
Ea se îmbolnăveşte, cade la pat, cu greu.
Dorinţa lui renaşte, parcă era alt om,
Zburda în fericire, puternic ca un pom.
MINCIUNA, înnegrită de boală, se târa oftând,
Iar minunatul ADEVĂR trăia în aşteptare, până când
Viaţa MINCIUNII zbura-va departe, în întuneric.
Puţine clipe îl despărţeau de momentul feeric.
Speranţa ADEVĂRULUI renaşte, chiar i s-a împlinit,
Nu mult trecuse şi MINCIUNA a murit!
Supuşii au organizat, cu fast, o sărbătoare
La care au participat bucuroşi, mic şi mare,
Iar prinţul lor, ADEVĂRUL, supremul sărbătorit
Emoţionat, cu lacrimi în ochi, le-a mulţumit.
De atunci, ADEVĂRUL domneşte singur în acel regat,
Căci de MINCIUNĂ, definitiv a scăpat.
-->
Răspunsuri