Zâmbetul unui ștrengar
De pe raftu’-nalt din baie,
Lângă săpunel și creme,
Periuța cea vioaie
Nu-ncetează să îl cheme:
– Dinții albi de vrei să îi ai
Un picuț de pastă pune
Pe al meu căpșor rigid. Hai,
Eu te-nvăț doar lucruri bune!
Copilul, puțin speriat,
Se uită în oglinjoară:
– Nu-i de ajuns că m-am spălat
Pe față ca într-o doară?
– Cu tine ești superficial,
Lași microbii-n sindrofie.
Atunci, nervos și glacial,
Strigă la perie: – Fie!
Periuța cu răbdare
Îl spală și pe măsele,
Apoi caută cazare
În curate păhărele.
Băiețelul e fericit
Fiindcă albii dințișori
Zâmbetul i l-a îndulcit
Și în obraz îi cresc bujori.
-->
Răspunsuri
Vă mulțumesc pentru semnul discret lăsat, domnule Mihai Ștefan Arsene.
Mă bucură faptul că-ți plac, dragă Aurelia.
Mulțumesc pentru popas.