Cu mulţi ani în urmă pe vremea când eu începusem să mă ocup mai serios de energiile din spaţiul înconjurător, am fost anunţat că voi merge la o înmormântare a mamei unei rude apropiate. Ne cunoscusem şi în timpul vieţii ei şi am apreciat-o în mod deosebit pentru modestia de care a dat dovadă permanent. Acum trecuse de 80 de ani şi mintea nu o mai ajuta astfel încât nu mă mai recunoştea dar păstram un dialog destul delejer, axat pe ziua respectiva şi fără să facem apel la amintiri. Eram pentru dânsa un musafir mereu nou.
Am ajuns la cimitir, undeva prin Pajura, dar după aceea mi-am dat seama că locul nu avea nicio importanţă pentru ceea ce avea să urmeze. Era foarte multă lume pentru că doamna a fost mult apreciată de toţi cei care au cunoscut-o. A început slujba!
De multe ori, datorită fumului din capelele mici nu pot să stau tot timpul înăuntru şi mai ies afară, lângă uşă, dar de data aceasta am stat, fiind rudă apropiată, chiar lângă catafalc şi aveam posibilitatea să văd perfect tot ce se petrece în biserică.
A sosit şi momentul în care preotul au început partea finală a slujbei stând în picioare în partea de răsărit a capelei. În acele clipe în mintea mea mi-a venit gândul că trebuie să privesc atent în stânga preotului ceea ce am şi făcut chiar cu puţină concentrare. Sunt mulţi ani de când eu îmi ascult cu precizie absolut toate gandurile şi mai ales intuiţiile şi caut să le respect în totalitate. Realitatea este că acum nu am văzut nimic! Priveam dar nu vedeam nimic deosebit decât spaţiul gol. După câteva secunde în mintea mea s-a auzit clar: nu cu ochii tăi trebuie să vezi ci cu al treilea ochi, cu ochiul minţii!
Ştiam foarte bine ce este al treilea ochi şi la ce serveşte şi stbilirea cu ajutorul lui a legăturii cu Glanda Pineală dar nu mai exersasem aşa ceva într-o capelă şi mai ales în această conjunctură. Mi-am schimbat imediat atitudinea şi am căutat primul rând ,,să ştiu,, ce este în acel loc şi apoi să încerc vizualizarea. Nicio clipă nu m-am gândit că voi ,, vedea ,, imediat ceea ce era de văzut. Dar chiar aşa a fost! Lângă preot, care slujea în continuare a apărut, mai întâi un fel de formă indefinită, dar pe măsură ce mă uitam ea căpăta contur din ce în ce mai clar şi am observat o doamnă tânără, elegantă, brunetă, îmbrăcată într-un taior alb, foarte bine croit şi cu o pălărie elgantă dar care pentru zilele de azi ar fi părut un pic cam demodată. Dânsa stătea dreaptă şi privea cu multă seriozitate la persoanele care asistau şi parcă făcea un fel de inventar.
Întrucât nu eram sigur pe ce vedeam, mi-am mutat privirea prin capelă încercând să văd dacă persoana respectiva va dispărea sau nu ca un fel de halucinaţie a minţii mele. Era tot acolo şi acum îşi ţinea poşeta în faţă cu ambele mâini. A stat acolo pâna aproape de sfârşitul slujbei când, dintr-o dată a dispărut brusc, chia rîn momentul în care o priveam. M-am uitat peste tot în capelă dar nu am mai zărit-o şi toată ceremonia s-a terminat şi după circa două ore eram acasă la urmaşii doamnei pentru ultima masă de pomenire. Bineînţeles că nu am vorbit cu nimeni despre ceea ce am văzut pentru că nu cred că cineva ar fi putut să-mi explice fenomenul.
Cu toate acestea, după ce am mâncat, eram în continuare ros de un gând şi am rugat gazda, fiul doamnei, să-mi arate câteva fotografii mai vechi, din tinereţe ale doamnei. Le-am răsfoit în linişte fiind aproape sigur de ceea ce voi găsi şi aşa a şi fost. Dintr-una din ultimele fotografii mă privea cu aceiaşi privire mândră doamna elegantă şi frumoasă care asistase la propria ei slujba de înmormântare. Era îmbrăcată exact în acelaşi fel cum a fost şi în biserică şi până şi geanta era aceiaşi. Fotografia era cu circa 30 de ani în urmă.
Multă vreme nu am discutat cu nimeni despre aceste ,, imagini,, ale mele dar în momentul în care am început, ca la fiecare înmormântare să văd şi persoana decedată cum umblă prin biserică sau şterge lacrimile soţiei sau se aşează în mijlocul familiei, am fost nevoit să le spun celor cu care aveam relaţii mai apropiate că spiritul decedatului a fost cu noi permanent şi în unele cazuri, se vedea în mod evident, că acesta este foarte mulţumit de modul în care a fost organizată slujba de despărţire. Înţelegând faptul că niciun om nu dispare pentru totdeauna mesajul meu a constituit, de regulă, un fel de alinare a rudelor apropiate.
-->
Răspunsuri
Foarte sugestiva imaginea pentru întâlnirea cu o entitate -spirit. Niciodată eu nu am căutat să mă apropii mai mult de o entitate şi am păstrat mereu o distanţă respectabilă din două motive. Primul că ştiam că o să păţesc exact aşa cum prezentaţi dumnevoastră în imaginea de mai sus iar al doilea motiv e mai serios, deoarece există riscul ca entitatea respectivă să intre în mine şi atunci procedurile de expulzare devin mai dificile. Nu e de preferat pentru nimeni să fie posedat de astfel de creeaţii indiferent daca sunt pozitive dar mai ales dacă sunt malefice. O situaţie rar întâlnită este în cazul Prof.Dulcan care, la prezentările sale umple scena de astfel de entităţi, extrem de pozitive şi care nu lasă niciun fel de loc de trecere printre ele, fiind bine cunoscut că dânsul se mişcă permanent pe scenă. În această situaţie domnia sa se plimbă prin absolut toate spiritele care stau si asistă şi ele par că efectiv îl protejează.