Nicoleta este o fată, de la mine din bloc, dar de la o scară alăturată, în vârstă de 24 de ani şi care a venit într-o zi la mine să mă roage să vorbesc cu mama ei şi să o rog ceva. Eu i-am răspuns că nu am ce să vorbesc cu mama ei pentru că noi doi nu prea avem vorbe ca între vecini ci doar ne salutăm.
Peste o săptămână Nicoleta a venit din nou şi m-a întrebat dacă am vorbit cu mama ei ceva şi eu i-am răspuns că nu.
Peste o altă săptămână mama Nicoletei m-a abordat pe stradă, după ce eu am salutat-o şi mi-a spus că doreşte să vorbească cu mine ceva.
- Ce doriţi? Am întrebat-o eu chiar curios.
- Vreau să vorbim despre Nicoleta! Deci dacă nu am vrut eu a venit cu ,, intervenţii,,
Acum este momentul să vă spun că frumoasa Nicoleta plecase dintre noi, după o lungă şi grea suferinţă, în scaunul cu rotile, de circa o lună. Acum ea venea în capul meu cu tot felul de rugăminţi şi până la urmă am fost nevoit să cedez văzând că şi mama ei percepe ceva de la ea.
În aceiaşi seară am fost pentru prima dată în apartamentul unde locuiau părinţii Nicoletei. Rugămintea fetei era destul de simplă. Ea mă ruga să le spun părinţilor ei să nu mai vină în fiecare zi la cimitir că nu poate să fie mereu acolo şi să stea cu ei. Mesajul ei spunea ca vizitele la cimitir să se facă numai duminica, înainte sau după Liturghie. Am transmis acest mesaj părinţilor ei care nu m-au prea crezut şi era şi normal. Atunci le-am mai spus câte ceva din ceea ce mi-a spus fata.
În primul rând m-a rugat să verific fotografiile din camera ei că acolo există una prin care ea dorea să-şi privească părinţii şi care era obturată de ceva negru. I-am explicat că fiind spirit ea putea să-i vadă de oriunde ar fi dar ea a ţinut foarte mult ca aceea fotografie să nu mai fie obturată de nimic. Am intrat în camera respectivă şi după ce am făcut o scurtă scanare a fotografiilor am găsit-o imediat pe cea în cauză, în care era chiar Nicoleta iar în faţa ei, probabil că părinţii, au pus o icoană destul de mare cu o ramă groasă neagră. Am rugat familia să pună puţin mai lateral acea icoană, altfel foarte frumoasă şi aşa am rezolvat problema.
Nicoleta mi-a mai spus că va fi ca adolescentă vicecampioană la călărie pe un cal pur sânge arab. Chiar că nu am ştiut cum să abordez problema şi cum să le transmit părinţilor acest mesaj şi i-am întrebat, în treacăt dacă Nicoletei îi plăceau caii. Mama ei cu lacrimi în ochi m-a condus în altă încăpere unde peste tot erau numai cai. În postere, în fotografii, în jucării, în statuete şi mi-a spus că fata ei, de când s-a născut, a avut o mare pasiune faţă de orice obiect care reprezenta ceva legat de cai sau de călărie.
Tot fata mi-a spus că va reveni pe lume la o anumită dată din septembrie , că va creşte mare şi va avea doi băieţi şi o fată iar unul din baieţi va purta numele Nic ca fiind o parte din numele tatălui ei. În ziua aceea am aflat că pe tatăl ei îl chema Nicolae.
După aceste evenimente , la circa două săptămâni, în timp ce stăteam la calculator Nicoleta a venit din nou la mine. Eu ascultam un CD cu muzică de relaxare şi eram foarte liniştit. Ea mi-a spus:
- Eu o cunosc pe Diana! Iar eu nu am priceput nimic şi nu am înţeles ce legătură are cu mine sau cine este această fată. După ce am terminat treaba la calculator , am scos CD-ul din locul lui şi l-am pus în caseta de pe masă. În acel moment am văzut, pe coperta lui, că acest CD a fost creeat de Gheorghe Iovu în memoria fetei lui Diana! Evident că fetele s-au cunoscut pe undeva pe dincolo.
Păstrez permanant legatura cu Nicoleta, atunci când ea doreşte să mă contacteze şi astfel am aflat că a primit o nouă viaţă în Dakar, într-o familie cu multe posibilităţi. Probabil că ea şi-a ales acest început datorită pasiunii mari care o avea pentru cai.
Acum să nu creadă cineva că eu stau toată ziua de vorbă cu entităţile decedate. Ar fi şi imposibil, ele vin, permanent şi doresc tot felul de servicii sau pur şi simplu vor să te ţină de vorbă aşa cum a făcut un domn care m-a rugat să-i transmit ceva fetei lui din altă ţară şi mi-a indicat cu precizie numele şi adresa de facebook. Era ora două nopatea şi am crezut că este o glumă dar totuşi am căuta pe facebook fata după adresa indicată. Exista şi era perfect reală cu numele precizat. Nu i-am transmis nimic din mesajul tatălui deoarece m-am gândit că voi ajunge să trebuiască să fac un fel de navetă de gânduri între cei doi şi asta era deja total neconvenabil. Cele mai multe contacte se realizează în primele 40 de zile de la deces, atunci când cel plecat se înfăţişează chiar cu chipul lui, după aceea devine spirit şi se pare că nici nu mai are chef de vorbă
Niciodată nu i-am spus mamei ei care mereu m-a întrebat de ce fata ei a trebuit să se chinue atâta şi să plece aşa tânără de lângă ei, ceea ce mi-a spus chiar ea. Cu o viaţă anterioară înainte ea a fost bărbat şi a schingiuit mai multe femei.
Mama Nicoletei mi-a mai spus că are o căţeluşe, extrem de frumuşică, şi care de multe ori pare că se lasă mângâiată pe burtică de o persoană invizibilă. Nicoleta mi-a spus că ea este aceea persoană.
-->
Răspunsuri