Dragii mei cititori, domnul Munteanu ne-a arătat anterior partea teoretică a termenului de PARANORMAL. Acest lucru însă îmi doresc să-l dezbat alături de dumneavoastră mult timp de aici înainte. Este un subiect larg şi interesant.
În urmă cu ceva timp lucram la o familie de bătrâni. Până aici nimic care să ne scoată din sfera normalului. Şi totuşi... de la o vreme mi se întâmpla ceva ciudat. La început am auzit paşi în urma mea. Coboram... Am crezut că cineva se grăbeşte să coboare dar nu era aşa. Iniţial am tratat cu indiferenţă acest fapt. Mai apoi, chestiune de zile, am văzut că paşii continuă să mă urmărească. Desigur, m-am panicat. Am dat vina pe necuratul, ca orice femeie slabă de înger. Astfel am ajuns să iau cu mine un întreg arsenal de obiecte bisericeşti, de la icoane, la tămâie şi multe altele. Paşii mă urmăreau. Îi simţeam parcă în spate şi corpul se înfiora la fiecare mişcare. În cele din urmă s+au întâmplat lucruri ciudate. Au avut loc în acel teritoriu cinci decese. Eu plecasem deja. Să fi fost paşii un semnal că trebuie să plec? Să fi fost un semnal pentru altcineva, căci destinaţia era desigur cu totul alta. Chiar şi după plecarea mea s+au întâmplat lucrui ciudate. Dar să nu uit! Paşii îi auzeam doar eu, deşi îmi adusesem ca pază de corp membrii familiei. La un moment dat o considerau o obsesie de-a mea. Şi să încep să etalez şirul deceselor din acea zonă. Prima persoană a fost o vecină, cea de a doua fiul bătrânilor. În ziua înmormântării fiului, bătrâna îi vorbea. Ciudat, nu?! După şase săptămâni bătrâna a decedat. După altele şase a decedat şi bătrânul,iar în ziua înmormântării bătrânului a decedat şi nora acestuia.
Ce este paranormal în povestea mea?! Paşii, ce reprezentau un semnal din lumea de dincolo, din necunoscut... Se crease o nişe prin care diverse energii îmi impuneau plecarea, căci transmiteau subtil că acolo se va întâmpla ceva rău. Şi un alt fenomen ciudat era faptul că doar eu auzeam paşii. Nu am mai avut vreodată curajul de a intra în acel bloc...Nici nu ştiu dacă voi mai avea vreodată curajul de a coborî scările acelea, căci îmi voi aminti de sentimentul ce parcă şi acum când vă povestesc imi lasă fiori reci pe şira spinării.
-->
Răspunsuri