Pentru a reda într-un mod cât mai autentic muzica barocă, e nevoie de reîntoarcerea la instrumentele muzicale specifice epocii, iar unul dintre acestea este clavecinul.
Clavecinul este un instrument cu mecanism de claviatură în care sunetele se obţin prin ciupirea corzilor și care datează din evul mediu. Cel mai vechi clavecin „în viață” este de origine italiană și este conservat de Muzeul „Victoria and Albert” din Londra.
De-a lungul istoriei, el a fost un instrument prezent mai ales la castelele și familiile regale, fiind înlocuit în secolul al XIX-lea de către pian, din cauza trăsăturilor similare și a trecerii la perioada clasică în muzică (Haydn, Mozart, Beethoven).
Modul de funcționare
El are forma unei harpe dispuse pe orizontală și așezată pe niște picioare de lemn. Din punct de vedere structural, este format dintr-o cutie de rezonanță conţinând o tablă armonică pe care sunt întinse corzile.
Când se apasă pe o clapă, practic se ridică o limbă de lemn plasată lângă coardă, ceea ce o face să vibreze. Spre deosebire de pian, unde loviturile pot fi mai mai tari sau mai slabe, în cazul clavecinului acest lucru nu este posibil. Însă ceea ce este plăcut la acest instrument este sonoritatea gravă și blândă care amintește de harpă.
Odată cu creșterea interesului pentru muzica renascentistă și barocă, a avut loc o revenire la clavecin la începutul secolului XX. În consecință, au început să se înființeze ateliere de confecționare sau de reabilitare a clavecinelor mai ales în Germania, Franța și Anglia.
Chiar dacă a fost „uitat” o vreme, acest instrument de epocă este unic atât prin construcție cât și prin sonoritate. Timbrul său este de neînlocuit, existând lucrări special compuse pentru clavecin.instrumente
-->
Răspunsuri