Postat de Lenuş Lungu pe Septembrie 7, 2010 la 15:45
Eduard Wachmann (n. 10 februarie 1836, București — d. 12 decembrie 1908, București) a fost un dirijor, compozitor și profesor universitar român de origine germană. Este fiul compozitorului Ioan Andrei Wachmann.Wachmann a dirijat orchestrele teatrelor naționale de la Craiova și București și a fost director al Operei Române, în cadrul Teatrului Național din București. A fondat Societatea Filarmonică Română din București (1868), unde a activat ca dirijor și director. În total, a petrecut 35 de ani la pupitrul dirijoral, reușind să formeze un nou public interesat de muzica simfonică.A scris vodeviluri, muzică vocal-simfonică, de cameră, corală, lieduri și muzică de scenă. Printre lucrările sale se numără: un cvartet de coarde, o sonatină pentru pian, cinci canțonete comice pentru vioară și pian, vodevilurile proiectate pentru spectacole bucureștene Păunașul codrilor (1857) și Spoielile Bucureștilor (1863), muzica însoțitoare la Despot-Vodă (Vasile Alecsandri, 1860).A fost profesor în Conservatorul din București și director al acestuia; a predat aici cursuri de pian și armonie. A redactat lucrări didactice și a cules folclor, la fel ca tatăl său.A publicat piesele folclorice în aranjament pentru pian.sursa:wikipedia
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Filarmonica din Bucureşti a fost fondată în 1868 din iniţiativa unui grup de muzicieni, în frunte cu Alexandru Flechtenmacher şi Eduard Wachmann (după alte două tentative, în 1833 şi în 1865). Actul de constituire este datat 29 aprilie 1868, când Societatea Filarmonică Română a susţinut primul său concert, prezentând capodopere din creaţia clasică şi romantică. În luna februarie a anului 1888, a fost inaugurat Ateneul Român, devenit de atunci simbol al culturii naţionale. Primul concert susţinut de Filarmonica din Bucureşti sub această cupolă a avut loc la 5 martie 1889. Din acest an concertele filarmonicii vor avea loc în ambianţa elegantă a sălii Ateneului, sală care, în perioada interbelică, a fost împodobită cu o superbă frescă, în aceeaşi perioadă fiind montată şi orga (orgă Walker, construită din iniţiativa lui George Enescu).
La conducerea Filarmonicii din Bucureşti s-au succedat muzicieni de prestigiu: Eduard Wachmann(1868-1906, primul ei dirijor şi director), Dimitrie Dinicu (1906-1920), George Georgescu (1920-1944; 1954-1964), George Cocea (1944-1945), Emanoil Ciomac (1945-1947), Constantin Silvestri (1947-1953), Mircea Basarab (1964-1968), Dumitru Capoianu (1968-1972), Ion Voicu (1972-1982), Mihai Brediceanu (1982-1990), Dan Grigore (1990), Cristian Mandeal (1991-).
-->
Răspunsuri
La conducerea Filarmonicii din Bucureşti s-au succedat muzicieni de prestigiu: Eduard Wachmann(1868-1906, primul ei dirijor şi director), Dimitrie Dinicu (1906-1920), George Georgescu (1920-1944; 1954-1964), George Cocea (1944-1945), Emanoil Ciomac (1945-1947), Constantin Silvestri (1947-1953), Mircea Basarab (1964-1968), Dumitru Capoianu (1968-1972), Ion Voicu (1972-1982), Mihai Brediceanu (1982-1990), Dan Grigore (1990), Cristian Mandeal (1991-).