Ca si Verdi, Puccini manifesta o preferinta spre drama, pe care nu o izoleaza de contextul social si istoric. Fiecare lucrare a sa are un subsrat social evident, care desi nu determina direct actiunea, constituie fondul moralizator al artei sale. Simtul de om de teatru, care l-a determinat sa-si construiasca operele pe o baza dramaturgica unitara, se poate observa de altfel si in modalitatile de creare a atmosferei, in preferintele pentru peisagistica exotica (fie din Orientul indepartat, fie din America).
Descrierea mediului, economia de mijloace pentru redarea actiunii determina un tip de teatru sobru in desfasurare, dar plin de tensiune in conflicte. Se observa, de asemenea, o permanenta a nuantarii lirice, precumpanitoare asupra comicului care de altfel apare accidental, in episoade nesemnificative(cu exceptia unicei sale comedii, Gianni Schicchi).
Puccini se impune nu numai ca un cunascator al resurselor expressive ale vocii, scriind momente solistice celebre astazi in repertoriul lyric mondial, ci si ca simfonist de anvergura, in constructia lucrarilor sale, si un orchestrator rafinat. Primele opere, Le Villi (Strigoii-1884) si Edgar(1889), au ramas doar ca incercari de debut; lucrarile ulterioare, fapt destul de rar intilnit in istoria muzicii, sint toate incluse in repertoriul permanent al teatrelor de pretutindeni: Manon Lescaut (1893), Boema (1896), Tosca (1900), Madama Butterfly (1904), La Fracciulla del West( Fata din vest- 1910), La Rondine (1917), Tripticul Mantaua, Suor Angelica si Gianni Schicchi (1918) Turandot (inceputa in 1921, terminata de Fr.Alfano in 1926). Ele reprezinta ultima mare glorie operistica a muzicii italiene, a carei dominatie a durat un secol.Giacomo Puccini este cel mai de seama reprezentant al Curentului verist. Puccini a zugravit cu sinceritate si cu lirism convingator situatii dramatice, alegîndu-si adesea subiectele din viata cotidiana a oamenilor simpli. Opera lui Puccini are un pronuntat mesaj critic si moralizator, de un autentic realism, o nota tipic sentimentala, adesea melancolica.
Opera „Cio-Cio-San” a dobîndit o popularitate mondiala care remarca melodia expresiva si personala, prin transparenta orchestrei, prin procedeele pline de suplete ale armoniei, puse în slujba redarii starilor sufletesti complexe ale personajelor. Muzica lui Puccini, ocupa un loc deosebit în repertoriul permanent al tuturor teatrelor lirice din lume.
De fiecare data cînd vizitez „Teatrul de Opera si Balet” mi se umple inima de o caldura si alinare enorma, aici te simti întru-totul dedicat muzicii.
Cu o deosebita maiestrie cînta orchestra, condusa de maiestru în arte- Nicolaie Dohotaru, care te introduce în atmosfera acestei opere. Giacomo Puccini a stiut sa contopeasca muzica cu dramatismul încordat, dar în acelasi timp si cu lirismul, cu sentimentele de iubire, de asteptare, de despartire. Din punct de vedere a interpretarii acestei opere madam Butterfly si Pinkerton adica ( Alla Cheptini si Virgil Profeanu) mi-a placut foarte mult cum au cîntat, aveau o voce frumoasa si sincera redînd întocmai personajele din aceasta opera. Ca interpret nu mi-a placut personajul Goro, el nu a cîntat bine unele sunete din registrul de sus, aceste sunete erau fortate.
Decorul scenei era montat întocmai caracteristic acestei opere: statuete, un zeu caruia i se închinau, casa caracteristica japonejilor, flori, copaci. Mi-a placut foarte mult scena asteptarii de catre Cio-Cio-San a lui Pinkerton, care era redata cu multa naturalete :noaptea cu cerul plin de stele si o luna, si rasaritul soarelui.
Costumatia interpretilor corespundea întocmai poporului japonez.
În ciuda tuturor barierelor sociale, financiare, Teatrul de Opera si Balet ramîne a fi gazda celor mai straluciti si cunoscuti.Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria Puccini (n. 22 decembrie 1858, Lucca/Italia - d. 29 noiembrie 1924, Bruxelles/Belgia) a fost un compozitor italian de muzică de operă, reprezentant al curentului artistic realist numit în Italia verismo (conform cuital. vero = adevărat).
Viaţa şi opera
Puccini s-a născut într-o familie cu tradiţii muzicale. Tatăl său, Michele, conducea orchestra orăşenească din Lucca, era organist al Domului din localitate şi compusese câteva opere de calitate modestă, un Miserere şi câteva cantate pe teme religioase. A murit tânăr, când Giacomo avea doar 5 ani. Primele lecţii de muzică le primeşte de la unchiul lui, Fortunato Maggi, care nu îl consideră prea dotat. Continuă studiile cu Carlo Angeloni, avându-l coleg pe viitorul compozitor Alfredo Catalani. Cu Angeloni, Puccini face progrese. În martie 1876 asistă în oraşul Pisa la o reprezentaţie cu opera Aida de Giuseppe Verdi şi din această clipă visează să devină compozitor de opere. În acelaşi an compune un Preludiu simfonic, doi ani mai târziu un Motet şi un "Credo", cu a căror execuţie obţine un oarecare succes. În toamna lui 1880 pleacă la Milano, unde - cu sprijinul financiar din partea reginei Margherita a Italiei - se înscrie la Conservator, avându-l ca profesor pe Amilcare Ponchielli.
Pe 31 mai 1884 are loc la Teatro Dal Verme din Milano premiera primei sale opere, "Le Villi", cu care recoltează succes din partea publicului şi a criticii. După o muncă asiduă de câţiva ani, i se reprezintă la Teatro alla Scala din Milano opera "Edgar", de data aceasta fără vreun succes deosebit. Şase ani mai târziu, pe 1 februarie 1895, obţine un succes triumfal cu opera "Manon Lescaut", executată în premieră pe scena teatrului Regio din Torino.
Tot în acest teatru, pe 1 februarie 1896, are loc premiera operei "La Bohème" (Boema), sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini. În concluzia cronicei sale, criticul muzical Carlo Bersezio scrie: "La Bohème (Boema) nu va lăsa probabil urme deosebite în teatrul nostru". Opera se va impune totuşi mai târziu după o reprezentaţie la teatrul din Palermo şi apoi pe scenele principalelor teatre de operă din Italia. În ziua de 14 ianuarie 1900 se reprezintă în premieră la Teatro Costanzi din Roma opera "Tosca", în rolul titular soprana româncă Hariclea Darclée. Deja la prima arie a tenorului, Recondita armonia, succesul este asigurat, pentru ca după aria sopranei, Vissi d'arte, publicul să aplaude în picioare.
În anul 1904, Puccini se căsătoreşte cu Elvira Bonturi, cu care va avea un fiu, Tonio. Pe 17 februarie, reprezentarea operei "Madame Butterfly" la Milano se soldează cu un adevărat dezastru. Abia după o refacere a libretului şi a muzicii, opera capătă audienţă la public, după o prezentare, câteva luni mai târziu, la Teatro Grande din Brescia ['breʃ:a ].
În 1910, debutează cu succes în New York la Metropolitan Opera cu "La Fanciulla del West": dirijor este Arturo Toscanini, solist Enrico Caruso. Tot la Metropolitan Opera, va avea loc premiera pe 14 decembrie 1918 a Tripticului de opere în câte un act, "Il Tabarro", "Suor Angelica" şi "Gianni Schicchi" ['ʤan:i s'kik:i ].
În anul 1921, Puccini se mută în oraşul Viareggio, unde începe să lucreze la compunerea operei "Turandot". Opera va rămâne însă neterminată. Puccini moare la 29 noiembrie 1924, într-o clinică din Bruxelles, la câteva zile după o operaţie la gât, în urma unui cancer al laringelui. Opera "Turandot", în versiunea neterminată, va fi reprezentată pe 25 aprilie 1926 la Teatro alla Scala din Milano, sub conducerea muzicală a lui Arturo Toscanini. În reprezentaţiile ulterioare, opera va fi prezentată cu completările făcute de Franco Alfano după schiţele rămase de la Puccini.
Creaţia artistică a lui Giacomo Puccini se întinde pe o perioadă de 40 de ani, din 1884 până în 1924, timp în care a compus 12 opere. Acest număr restrâns dovedeşte o dată mai mult exigenţa artistică deosebită a compozitorului. Succesul enorm de care s-au bucurat operele lui Puccini încă din timpul vieţii sale, dăinuie până în ziua de astăzi şi este în continuă creştere.
Puccini şi cântăreţii români
Puccini a avut o apreciere deosebită pentru cântăreţii români. L-a ales pe tenorul Grigore Gabrielescu pentru premiera mondială a operei Edgar (rolul titular) iar mai târziu pe Hariclea Darclée pentru premiera mondială a operei Tosca (rolul titular). Aceasta din urmă i-a sugerat introducerea unei arii pentru soprană în actul al doilea, astfel născându-se celebra Vissi d'arte.
Operele lui Puccini, cu data şi locul premierei
* "Le Villi", 31 mai 1884, Teatro dal Verme, Milano
* "Edgar", 21 aprilie 1889, Teatro alla Scala, Milano
* "Manon Lescaut", 1 februarie 1893, Teatro Regio, Torino
* "La Bohème", 1 februarie 1896, Teatro Regio, Torino
* "Tosca", 14 ianuarie 1900, Teatro Costanzi, Roma
* "Madama Butterfly", 17 februarie 1904, Teatro alla Scala, Milano
* "La Fanciulla del West", 10 decembrie 1910, Metropolitan Opera, New York
* "La rondine", 27 martie 1917, Opera din Monte Carlo
* "Il trittico" - "Il Tabarro", "Suor Angelica", "Gianni Schicchi", 14 decembrie 1918, Metropolitan Opera, New York
* "Turandot", postum 25 aprilie 1926, Teatro alla Scala, Milano wikipedia
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri