(Franz) Joseph Haydn (n. 31 martie 1732, Rohrau / Austria - d. 31 mai 1809, Viena) a fost un compozitor austriac. Alaturi de Wolfgang Amadeus Mozart si Ludwig van Beethoven face parte din randul marilor personalitati muzicale ale epocii clasice vieneze. A fost unul din cei mai influenti maestri ai traditiei muzicale din Europa apuseana.Joseph Haydn s-a nascut la 31 martie 1732 in Rohrau an der Leitha, un sat la rasarit de Viena, provenind dintr-o familie modesta. Tatal lui, Mathias Haydn, era rotar iar mama, Anna Maria Koller, fusese, inainte de a se casatori, bucatareasa la familia contelui Karl Anton Harrach. La varsta de opt ani, Joseph Haydn este admis in corul catedralei din Viena ("Stephansdom"), unde canta pana la varsta de 17 ani, cand - fiind in schimbare de voce - este concediat. Fratele sau mai tanar, Michael Haydn, preia in 1745 conducerea capelei si corului. Va face o cariera stralucita de compozitor. In perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn isi castiga existenta ca muzician liber. Studiaza ca autodidact teoria muzicala si contrapunctul si primeste ocazional lectii de la renumitul compozitor italian, Nicola Porpora. In acest timp incepe sa compuna diverse bucati muzicale. In 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759 functioneaza ca director muzical in serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin in Lukawitz (azi: Lukavec / Republica Ceha), in apropiere de orasul Pilsen. Aici se casatoreste in 1760 cu Maria Anna Keller.Anul 1761 reprezinta un punct de cotitura in viata lui Joseph Haydn, fiind angajat in calitate de conducator muzical secund (Prim-Kapellmeister era Gregor Joseph Werner, la moartea caruia, in 1766, Haydn ii va prelua pozitia de Kapellmeister principal) la curtea printului Nikolaus Joseph Esterhazy, o persoana cultivata, iubitor pasionat al muzicii.
Haydn va ramane timp de treizeci de ani in serviciul familiei Esterhazy. In aceasta calitate purta o unifoema ("livrea"), dar opinia unora dupa care Haydn era tratat in randul servitorilor este exagerata, el avea rangul unui ofiter de curte ("Hofoffizier"). Haydn diversifica si mareste componenta orchestrei la cca. 30 de instrumentisti si, cu toate obligatiile ce decurgeau din functia avuta, se bucura de suficienta libertate sa experimenteze cu orchestra, sa-si dezvolte si sa-si perfectioneze propriul sau stil, asa cum marturiseste el insusi intr-o convorbire cu primul sau biograf, Georg August Griesinger.
In aceasta izolare creatoare, Haydn pune bazele a doua genuri importante ale muzicii clasice: simfonia si cvartetul de coarde. Pe langa indatoririle sale de profesor de muzica al unora din membrii familiei princiare, bibliotecar si dirijor al orchestrei, compune un mare numar de piese muzicale simfonice, opere, messe si muzica de camera. Prin dese calatorii la Viena, pastreaza legatura cu cercurile muzicale din capitala imperiului austriac si este la curent cu manifestarile artistice de acolo.Dupa moartea printului Nikolaus Joseph Esterhazy in anul 1790, urmasul acestuia desfiinteaza orchestra. Haydn primeste o pensie permanenta de 1.400 guldeni si se muta la Viena. Aici, independent financiar si compozitor renumit, reinoieste prietenia ce il lega de Mozart si - la propunerea acestuia - este admis in loja masonica "Zur wahren Eintracht" ("Spre adevarata armonie"). Accepta oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra in stagiunea 1791 / 1792. Universitatea din Oxford ii acorda titlul de Doctor honoris causa; la ceremonia decernarii, Haydn multumeste cu executarea Simfoniei Oxford (Hob. I: 92). Succesul extraordinar obtinut in metropola engleza ii aduce o a doua invitatie pentru stagiunea 1794 / 1795.
In Londra compune 12 simfonii (Hob. I: 93-104) - Simfoniile Londoneze - si sase cvartete de coarde (Hob. I: 69-74), care constituie unele din cele mai importante creatii ale sale. Cele mai cunoscute dintre Simfoniile Londoneze sunt: "Simfonia Surpriza" (Hob. I:94) Simfonia cu "lovitura de timpan" (Nr. 103), Simfonia Militara (Nr. 100) si Simfonia "Ceasornicul" (Nr. 101). Intre cele doua calatorii la Londra, Haydn traieste la Viena unde are ca elev, printre altii, pe tanarul Ludwig van Beethoven.Joseph Haydn moare la Viena pe 31 mai 1809.Importanta lui Haydn in istoria muzicii consta, mai ales, in dezvoltarea simfoniei si cvartetului de coarde, precum si in pefectionarea formei de sonata. In perioada 1774 - 1783, dupa ce compusese deja peste 50 de simfonii, perfectioneaza acest gen in forma care se va numi "simfonia clasica vieneza". La cvartetele sale de coarde a lucrat timp de peste 30 de ani, desi aceasta forma muzicala nu facea parte din indatoririle sale. In 1782 apar cele sase cvartete op. 33 (Hob. III:37-42), care reprezinta un punct culminant al genului si care vor influenta in mod covarsitor creatiile lui Mozart si Beethoven. In ambele genuri Haydn a introdus menuetul ca miscare de sine statatoare.Desi recunoscut inca din timpul vietii drept unul din marii compozitori ai epocii, renumele sau a scazut pe parcursul secolului al XIX-lea, pe masura cresterii pretuirii creatiilor lui Ludwig van Beethoven sau Richard Wagner. Denumit adesea "Tata Haydn" (Papa Haydn), se sublinia prin aceasta - mai ales in spatiul de limba germana - desuetudinea si, in parte, naivitatea muzicii sale, in timp ce in Anglia, dupa prezenta sa concertistica la Londra, pretuirea lui a ramas in permanenta nestirbita. Abia in cursul secolului al XX-lea renumele lui Joseph Haydn a reinceput sa creasca, fiind recunoscut la adevarata sa valoare.Totalitatea compozitiilor lui Joseph Haydn au fost reunite in anul 1957 de catre Antony von Hoboken in "Catalogul Hoboken" (Hoboken-Verzeichnis, prescurtat: Hob.).
-->
Răspunsuri