Acul are aţă albă
Amalia a ajuns agitată astăzi acasă. Avea amăgirea ascunsă adânc.
- Ai ajuns acasă, Amalia?
- Abia am ajuns, Aurora! Am alergat ascultând alaiul albinelor alertate aiurea. Ai auzit – albinele atacă?
- Atacă! Apasă acul, apoi adorm agonizând.
- Aoleu, atât am alergat! Aberant, au apărut acolo acerbe.
- Alungi albinele, astâmperi atacul acestora, aprinzând artificii. Apropo, Amalia, ai adus aţă albă?
- Acum am adus aţă albastră. Aţă albă am aici, acasă.
- Ace ai adus?
- Am adus ace ascuţite! Ai afine, Aurora?
- Am, Amalia! Aseară am aruncat afară afinele afectate. Am adunat altele! Aduc acuşica!
Aurora aduse afinele apetisante. Amalia aştepta atentă. Amândouă adoră afinele acrişoare.
-->
Răspunsuri
Felicitări Elena!
Elena eşti fenomenală! M-ai surprins tare plăcut, bravooo!
Nu cred că a fost uşoară această iscusinţă...mulţumesc!
.
Aurora, cu drag şi stimă
Am surprins sensibilitatea ta la poezia pentru copii şi-ţi mulţumesc cu gândul la alţi surprinşi!
Mulţumesc din suflet, mereu eşti lângă mine!
Preţuire,