Din hăţişuri, şturlubatic,
Ciumafaiul descălţat,
Într-un şort ţepos, cromatic,
Unic, zdrenţuit, sfărmat;
Şi-un tricou în ton de pai,
Venea-n goană cu alai!
La trei metri şi mai bine,
Mătrăgune, mărăcini,
Un şuvoi de ierburi fine,
Brusturi, ştiriţe şi spini,
Holbure lungi şi uscate,
Gâfâind, aleargă-n spate.
Imobilă şi cam surdă,
O floare întârziată,
Văzându-i buimaci cum zburdă,
Zâmbeşte da-i speriată.
-Tii, dar ce hoardă ţicnită,
Precis că voi fi strivită!
Răsfirată peste garduri,
Zoreaua-i în friguri văd.
Sesizând că prin răsaduri,
Toamna a făcut prăpăd,
Şuşoti ca pentru sine:
-De-aia fug de pe coline!
Fremătând de la hazardul
Iscat ca şi din senin,
Ştiru-ncolăcise gardul.
Zdrelit la genunchi şi-un spin,
S-a lipit de el şi zace,
N-are plasturi, nici cojoace!
-->
Răspunsuri
ÎŢI MULŢUMESC, MIMI!
Aurora, cu drag