Varsă soarele, lumină,
Din trăistuţa sa de foc,
Şi îmbie în grădină,
Orice puişor la joc.
Pe crenguţe-nmugurite,
Vibrând de alint şi cald,
Două vrăbii ciufulite,
Îl privesc cu mare drag!
S-au dus zilele urâte,
Uite cât e de frumos!
Îşi spun vrute şi nevrute,
Că şi-au lăsat straiul gros.
O gânganie semeaţă,
În rochiţă cât neghina,
Încă dis-de-dimineaţă,
Parcă inspecta grădina.
Ca un şerpişor din luturi,
O râmă, un firicel,
Îşi dorea viaţă de fluturi,
Să nu mai stea covrigel.
Dar din toate cine-i oare,
Cel mai falnic şi zelos,
Stând pe gard, spre mândru soare?
E Costică, brav cocoş!
Are motive, nu-i glumă!
Un răţoi cât un ibric,
A venit urgent să-i spună,
Că din zori este tătic!
Răspunsuri
Felicitări Aurora! Frumos!
Te îmbrăţişez, Lenuş, mulţumesc!
Tare plăcut! Felicitări!!!
Cu mare drag,
Îţi mulţumesc, Elena.
.
Aurora, cu drag
Citit cu mult drag
Vă mulţumesc, doamna Agafia.
.
Aurora, cu drag
Vă mulţumesc, domnule Muntean.
.
Aurora, consideraţie