În desimea albă-a ceţii,
Tremură de frig scaieţii.
Frunza viei ruginie,
Şuşoteşte: -Ce să fie?
.
Cu fruntiţa de ţărână,
Un gândac cât o fărâmă,
Sub un brusture bătrân,
I-a răspuns: - Nu-i lucru bun!
.
Speriat dintr-un hăţiş,
A ieşit în luminiş,
Un iepure zgribulit,
Rămânând încremenit.
.
Ochii stau în nemişcare,
Într-o lungă cugetare;
Buruieni muiate, ude,
Mai trimit miresme crude.
.
Un corb cu un pui sfios,
Cu penajul negricios,
Văzând frunze pe poteci,
-De-acum nopţi pustii şi reci...
.
-Aoleu, ce grozăvie!
Bălmăji iar frunza-n vie.
Şi pică înlăcrimată,
Peste tina înmuiată.
-->
Răspunsuri
Minunată grozavie!
Cu drag Lenuş!
.
Aurora, cu drag